A început o săptămână şi o zi şi chiar o clipă din viaţă şi imediat cât ai clipi trece în uitare sau în amintire. Este adevărat ce  spunea Eminescu că „ai întotdeauna în faţă doar ziua cea de azi”. Şi în răstimpul vieţii noastre noi avem două căi de a „umbla”  pe pământ : cu Dumnezeu sau fără El.  De această alegere primordială se bazează modalităţile de rezolvare a problemelor noastre pământeşti. În trăirea sub protecţia lui Dumnezeu intră implicit atât viaţa pământească (ce includ toare nevoile noastre de altfel legitime ca şi oameni ) cât şi veşnicia noastră. Deoarece viaţa noastră nu se sfârşeşte cu moartea fizică.  Aristotel susţinea că : „Dacă recunoşti în om numai omenescul, înseamnă că trădezi omul şi-ţi dăunezi, deoarce prin tot ce e esenţial în fiinţa sa – spiritul – omul este chemat la ceva mai înalt decât numai viaţa umană”.

Este foarte ciudat că, omul se crede mai întotdeauna suveran în ceea ce priveşte viaţa sa, şi nu conştientizează că are un Creator şi un Tată care aşteaptă să se întoarcă în braţele Sale sfinte pentru a-l face fericit. Se avântă mânat de propriile instincte şi moduri  care nu întotdeauna îl duc  la succesul scontat.

Din categoria celor care punea la îndoală existenţa lui  Dumnezeu am fost şi eu o bună bucată de timp în copilărie, dar a fost o clipă când m-am deşteptat, ajungând la concluzia  că fără Dumnezeu viaţa noastră e o mare tragedie  fără sens.  Am studiat în adolescenţă filozofia, şi am rămas dezamăgită profund, pentru că fraza începea dintr-un loc şi se fârşea în acelaşi punct şi nu m-a putut convinge că omul este creaţia lui proprie. Aşadar, dragii mei, prima dată am acceptat că Dumnezeu ne-a creat, apoi  jertfa Domnului Isus care mi-a spălat şi mie păcatul mare al îndoielii şi mi-a dat o inimă nouă care bate pentru ceruri şi pentru mântuirea oamenilor care sunt confuzi şi aleargă pe căi greşite căutând adevărul. De aceea este grea viaţa fără Hristos şi fără Dumnezeu în lume, dragii mei!  Odată ce ai mântuirea sufletului şi păcatele iertate, eşti liber de păcate şi tentaţii greşite şi trăieşti cu bucuria mântuirii,  iar veşnicia îţi este asigurată alături de Dumnezeu.

Şi acum veţi zice: bine, bine, dar noi avem aici o viaţă şi veşnicia  este departe. Veşnicia este foarte aproape, dragii mei cititori!  Avem nişte nevoie pământeşti pe care nu le poţi ignora. Aşa este! Dar Dumnezeu se îngrijeşte de noi în chip minunat  dacă urmăm modalităţile corecte de rezolvare ale tuturor problemelor. Dacă suntem hotărâţi să îl urmăm pe Domnul Isus în toate momentele noastre atât fericite cât şi în cele de grea încercare. Dumnezeu lasă încercările să vadă dacă noi îl iubim pe El pentru ceea ce este El sau doar pentru ceea ce ne oferă El, uneori fără să merităm. Dacă suntem în stare de dragoste necondiţionată. Deoarece asta este dragostea Lui care o sădeşte în noi, dacă avem inimile şi minţile deschise la Cuvântul Său. Este greu? Este uşor? E cât se poate de simplu!

Calea fără Dumnezeu este foarte  largă, la îndemână şi aceasta, pare foarte bună şi plină de libertinism, dar s-a dovedit că ea duce la moartea sufletească, la o igonranţă faţă de divinitate şi la pierderea sufletului pentru veşnicie. Este aşa ca o „victorie” care a costat mai mult decât ai câştigat. Şi Biblia spune că „ce i-ar folosi unui om dacă ar câştiga toată lumea şi şi-ar pierde sufletul? Oare ce n-ar da omul în schimb pentru sufletul său?”

Să dea Dumnezeu ca fiecare dintre noi, de la cel mai simplu cetăţean şi până la politicienii  şi conducătorii noştri să decidă,  ca începând din anul acesta să aleagă calea cu Dumnezeu. Şi să aibă ca deviză  însemnul de pe steagul roman: „Nihil Sine Deo”, adică „”Nimic fără Dumnezeu”. Atât familie, căt şi politică, şi toate acţiunile tuturor să aibă la bază implicaţia directă a Lui Dumnezeu! Doamne, ajută-ne la toţi să nu ezităm niciodată! Să avem încrederea totală în El! Ce înseamnă asta?  Să faci mereu numai voia Lui cea bună, plăcută şi desăvârşită, respectând întrutotul perceptele biblice.

Acum, veţi spune unii că nu sunteţi obligaţi să credeţi, că respectaţi unele  legi sau poziţia socială vă conferă un fel de statut de mic dumnezeu, că aveţi o educaţie bună! Toate acestea nu sunt nimic deoarece numai jertfa Domnului Isus ne poate da libertatea şi adevărata demnitate înaintea lui Dumnezeu. Dreptul la alegere îl are fiecare, dar chiar dacă nu crezi în Dumnezeu, asta nu înseamnă că nu există. Chiar dacă te crezi suveran şi mare şi tare, asta nu înseamnă că e aşa. Fiecare om e doar câte o mână de ţărână! Cu ce ne-am putea lăuda, oare? Nu am primit totul de la El?

Dintr-o altă ordine de idei, să ne ferească Dumnezeu de aluatul fariseic  sau mai precis de cel al oportuniştilor,  în mod special din biserici şi din clasa politică deoarece acesta aduce mare prejudiciu căii Lui Dumnezeu şi intereselor generale ale societăţii. Nu există lan fără neghină! Nu-i aşa? Rar! Şi atunci ştim că suntem în diferite stadii de creştere spirituală. De aceea trebuie să avem o credinţă tare şi mai ales o încredere de nezdruncinat în Dumnezeu care a făcut cerurile şi pământul şi care vede totul şi nu poate fi minţit, deşi unii uită sau ignoră acest lucru.

Închei cu acest minunat gând că dacă toţi ne-am întoarce „acasă” la Tatăl ceresc, am avea cu adevărat parte de o democraţie adevărată şi de o viaţă fericită, deoarece nu putem face nimic fără Dumnezeu! Tot  ce-au realizat străbunii noştri şi tot ce facem noi bun  e numai prin graţia divină pe care nu o merităm. Fie ca Dumnezeu să ne scrie cu Mâna Sa tuturor istoria vieţilor şi să mergem cu El până la sfârşit ca să trăim veşnicia alături de Acela care ne-a creat si ne-a mânturit!  Cine încă nu L-a găsit să-L caute din toată inima şi El se va lăsa găsit!  Viaţa este o călătorie a sufletului, aşadar, alegeţi să o parcurgeţi alături de Dumnezeu! Doar aşa veţi fi învingători adevăraţi! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Marina Glodici, Cluj Napoca, 21 ianuarie 2014