O ÎNTREBARE I-am auzit pe mulți spunând că șefa Internelor – și deci a tuturor organelor aferente acestui minister – pare o căprioară rătăcită din arealul său natural în lumea zgomotoasă și plină de pericole a oamenilor.
Poate că s-au lăsat înșelați de ochii ei mari și umezi ori de reținerea și vocea scăzută afișate în public, nu știu. Dar dacă toți aceia nu se înșală? Când cerbul teleormănean a câștigat alegerile, și-a trimis ciutele în Guvern și în alte demnități, ca semn al marcării teritoriului proaspăt câștigat. Iar acestea fac și ele tot ce pot, ca să nu-și dezamăgească masculul alfa. Fiecare în stilul ei.
Încă de la început, prima femeie ministru de Interne a trebuit să se lupte cu misoginismul grobian al structurilor mult prea puțin demilitarizate din subordine. Cine are rude sau cunoștințe de sex feminin în poliție știe foarte bine ce spun. Probabil că ea are impresia că a reușit cât de cât să se impună. Dar a fost îngenuncheată de un personaj interesant, aflat în ultimii ani într-o ascensiune fulminantă. Cine urmărește așa-numitele „posturi de știri“ nu are cum să nu observe o nouă categorie struțo-profesională: sindicalistul vedetă TV. Îl vedem zilnic comentând orice subiect, de la horoscop sau cancan până la justiție și politică globală.
Astăzi, cel mai puternic om din Ministerul de Interne nu este ministrul. Este un lider de sindicat. În mod sigur îl cunoașteți pentru că face parte din categoria struțo-profesională mai sus menționată. Este vorba despre domnul Coarnă, cel tare în goarnă la televiziunile de știri. A pornit de jos, zeci de ani a fost șef de post într-o comună. Acum este șef de ministru. Și îi convine de minune. A început tare, i-a convins pe toți că doamna ministru „nu știe“. Nimic! S-a bătut ca un zmeu pentru pensiile speciale ale polițiștilor, dar și pentru celelalte privilegii ale acestora. A reușit cumva să facă curățenie printre consilierii doamnei ministru și a devenit o voce de temut.
Carmen Dan a cedat puterea aproape de la primele atacuri și poate de-aici i se trage imaginea publică de ciută speriată. Acum a ieșit cu un proiect ce pare redactat de milițienii ceaușiști. Poate unii mai inocenți vor spune cu naivitate: foarte bine, polițistul trebuie să fie Dumnezeu în fața cetățeanului. Numai că rolul polițistului într-o democrație este „to protect and to serve“. Adică să protejeze și să servească cetățeanul. Proiectul prezentat de ciuta de la Interne este exact pe dos. Nu știu de ce și-a însușit doamna ministru acest proiect și cât înțelege din el, dar este destul de rău pe arătură în privința cunoașterii Constituției și a drepturilor omului.
În mod categoric, și polițiștii trebuie protejați și respectați. Nu neagă nimeni asta. Dar atât protecția, cât în special respectul nu se pot impune printr-un act normativ, ci prin propria prestație a „organului“. Mulți clienți ai domnului Coarnă nu merită protecție și respect. Unii se comportă abuziv, alții iau șpagă și pe mulți îi vedem fraternizând cu interlopii. Oameni cinstiți sunt abuzați de polițiști, în timp ce cu infractorii se comportă cu extremă delicatețe. Am pățit-o și eu pe pielea mea. Acum se propune ca polițistul să recapete puterile milițianului dictaturii. Multă răbdare au avut acești oameni, încă rămași prin structuri, ca după 28 de ani să forțeze involuția democratică!
Nu voi comenta proiectul, dar nu pot să nu observ că unele puncte sunt neconstituționale, iar altele încalcă drepturile universale ale omului. Întreb însă: de ce vrea ciuta de la Interne un organ întărit? Crede că îi va folosi cerbului ei dacă vor fi mari mișcări de stradă și tulburări sociale? A cedat complet presiunilor domnului Coarnă?
Oricare ar fi răspunsul, ar trebui să ia aminte la învățăturile trecutului. De exemplu, cazul domnului Năstase. A creat un organ puternic și tare, numit PNA (DNA). Apoi a avut o interacțiune extrem de dureroasă cu el. Luați aminte, doamnă!
Simona Popescu
