O AFACERE Pe măsură ce ne îndepărtăm de momentul istoric al Nașterii Mântuitorului, uităm semnificația minunii care a schimbat calendarele lumii și a împărțit timpul în ce a fost înainte și ce va fi după acest eveniment.
Atunci, istoria milenară a omenirii s-a rupt în două, timpul s-a oprit din curgerea sa și, peste ani – după moartea și învierea celui născut în ieslea unui grajd din Betleem, înconjurat de animale pentru că în casele unde Maria a cerut găzduire, nu era loc pentru ei -, a luat-o de la capăt. Nașterea miraculoasă a marcat începutul unei alte lumi. Evangheliștii Luca și Matei ne spun că Iisus s-a născut în Betleem, din mamă fecioară. Îngerii apar prin preajmă și vestesc că pruncul născut este salvatorul omenirii, după care păstorii vin să-l adore. Un pasaj din Evanghelia lui Matei dezvăluie că trei magi au urmat o stea până la Betleem pentru a aduce daruri celui ce este deja numit regele iudeilor. Regele Irod ordonă ca toți băieții din Betleem care au sub doi ani să fie uciși, dar Iosif și Maria îl iau pe Iisus și fug în Egipt, iar după prigoană revin în Nazaret.
După trei sau chiar patru secole, creștinii au început să celebreze ziua de naștere a lui Iisus, dar și a altor martiri. Au fost destui părinți ai Bisericii care s-au opus din răsputeri ca obiceiul păgân de celebrare a zilei de naștere să-și facă loc în calendarul noii religii. Ei susțineau că sfinții și martirii trebuie sărbătoriți la data morții care, de fapt, devine adevărata naștere din perspectiva bisericii. Adepții acestei teorii au criticat vehement veselia și festivismul sărbătorii, în care vedeau o copie a tradițiilor păgâne (saturnaliile romane), mai ales că evangheliștii n-au pomenit nicăieri vreun detaliu legat de data nașterii lui Iisus.
După secole de dispute, Crăciunul a ajuns la ceea ce vedem astăzi: o sărbătoare laică pentru creștini și necreștini în care participarea în biserică la ritualul religios a fost înlocuită cu schimbul de cadouri în cadrul membrilor familiei, iar locul Mântuitorului a fost uzurpat cu succes de Moș Crăciun. Creștinii din toate colțurile lumii s-au transformat din participanți la celebrarea Nașterii Mântuitorului în consumatori cu nesaț al produselor, programelor, spectacolelor și cântecelor de Crăciun, făcând din sărbătoare o afacere comercială de proporții uriașe. Spiritul comercial a intrat definitiv în mințile creștinilor și nu-i departe ziua când Iisus va fi expus în galantare, iar clienții or să-l cumpere, cel mai probabil la promoție.
În fiecare sfârșit de decembrie steaua Betleem-ului e tot mai palidă, creștinii pe stil nou abia o mai zăresc de flash-urile stridente, multicolor expuse, cu care și-au împodobit bradul, casa, pomii din grădină și copacii de la poarta principală. Copiii au uitat să meargă cu Steaua sau Irodul, tinerii nu mai știu să colinde pentru că e mai ușor să navighezi pe Internet decât să urci Golgota. Emoțiile despachetării cadourilor așezate de-a valma sub brad de părinți, sunt mult mai puternice decât posibila întâlnire cu Iisus, care bate insistent la poarta inimii noastre, dar nu-l putem auzi de zgomotul petrecerii din seara de Crăciun. Pentru că Iisus, aidoma lui Iosif, care bătea în zadar la porțile caselor, încearcă permanent să intre în inimile oamenilor. Astăzi, mulți dintre noi îi acuzăm de rea credință pe cei care nu și-au deschis porțile caselor și au obligat-o pe Maria să nască în staulul dobitoacelor, dar avem aceeași reacție la chemarea pe care ne-o face Iisus. În timp am uitat că el a venit pe lume pentru ca să ne deschidă o poartă, să ne mijlocească întâlnirea cu Dumnezeu, avertizându-ne: „nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine”.
Pe măsură ce înaintăm în timp, oamenii se întunecă tot mai mult. Hristos nu mai este în centru atenției lumii şi a bisericii. Pentru cei mai mulți dintre noi, Dumnezeu e din ce în ce mai departe. Ocupați fiind cu pregătirile, cu brazii și cadourile, cu forfota, îmbrâncelile, nervii, claxoanele și amenințările din traficul din apropierea supermarket-urilor, supărați că nu avem bani suficienți ca să fim în rând cu lumea, uităm de adevăratul sens al sărbătorii. Nici măcar o fărâmă de gând nu ne dă târcoale ca să ne spună că de Crăciun, s-a născut, totuși, Mântuitorul.
Câtă diferență între primele „ediții” ale Crăciunului, și ce se întâmplă în zilele noastre! Bucuria de atunci stătea în înțelegerea semnificației sărbătorii, ornamentele simbolice și puține te lăsau să vezi, să cunoști și să înțelegi ce s-a întâmplat de fapt. Astăzi este atâta zgomot, atâta agitație, atâtea coșuri supraîncărcate cu produse care vor mări circumferința unor burți ce sunt deja prea îndestulate. Ofertele comercianților de colinzi, alimente, băuturi, produse industriale și religioase sunt atât de multe și de agresive, încât este imposibil ca un om normal să reziste tentației.
Ne amăgim cu ideea că în aceste zile suntem mai buni unii cu alții, că facem daruri și celor mai triști și mai săraci ca noi, dar și asta e o mare minciună. Pentru că nu o facem din convingere, altfel starea asta nu ne-ar ține doar câteva zile, ci ar dura tot anul. Săracii și amărâții sunt lângă noi în toate zilele, dar nu îi vedem și nu-i auzim decât acum. Oare ce s-ar întâmpla dacă și Iisus s-ar ocupa de noi doar în perioada Crăciunului, iar în restul anului ar fi nepăsător, rece, indiferent, egoist, ne-ar întoarce spatele, ne-ar arunca vorbe de ocară, ne-ar privi cu scârbă, cu răutate?
Nașterea Mântuitorului este sărbătorirea lui Iisus. Crăciunul, așa cum susținea cineva, nu înseamnă să duci dulciuri, cozonaci sau jucării de pluș la orfelinate, să-ți faci poze cu nevoiașii ca să o postezi pe Facebook ca să te vadă lumea. Crăciunul nu e tradiție. Nici trecut. Nici virtual. Crăciunul nu e distracție. Și nici recurs la morală… Crăciunul e realitate!
Grigore Ciascai
