Pentru că din rău nu e posibil să iasă bine.

Liderii care duc grupuri departe sunt cei care ascultă problemele mulțimii și rezolvă problemele mulțimii, dar niciodată în modul în care ar face-o mulțimea. Liderul e cel care ia decizii spre binele mulțimii, chiar și atunci când ea e împotrivă. Care se diferențiază prin comportamentul calm, prin etichetă, chiar și când mulțimea pe care o conduce e o habarnistă scandalagioaică. Spre binele mulțimii.

Lipsa acută de etichetă, care se agravează pe zi ce trece în politică românească, mă înspăimântă de-a dreptul. Organizații cu oameni „noi”, politicieni vechi ce vor să țină pasul cu noile tendințe, cu toții ajung să se comporte că Lele Floare ce își agresează colegul de masă la piață. Mesaje puțin spus indecente, acțiuni puțin spus controversate.

Liderii de mâine se comportă ca mulțimea de azi, prostind-o că fac parte din popor. Dacă ieși din biserică și înjuri popa, ți-ai făcut deja de vreo două voturi. Ceea ce e înspăimântător.

Cei ce se maimuțăresc, fac grimase și scot „perle” interzise minorilor în plen nu sunt experți în diverse domenii. Și nici nu trebuie să fie. Experții nu vocalizează, iar vocaliștii nu expertizează. Ce au ei e etichetă, diplomație și pulsul poporului. Sau, mă rog, ce aveau…

Dacă eticheta, singurul motiv pentru care avem reprezentanți în interior și afară, pentru care avem lideri de țară dispare, nu dispare oare, încet, și democrația cu ea?

Iar dacă tot vorbim de democrație, pentru a fi păstrată, nu trebuie acordată tuturor celor care au dreptul din naștere să o aibă.

Pariați viitorul pe ura din trecut și vedeți unde ajungeți.

Adrian Barbur-Somay