După ziua sa de naștere Băsescu a avut un mesaj scurt către țară. Acel mesaj ar fi avut, poate, cu adevărat impact dacă ar fi fost scris cu litere decupate din ziar. „Acesta este doar începutul”, putea să încheie, iar noi, cu sufletul la gură, am fi stat lîngă telefon așteptînd suma cerută ca răscumpărare pentru toți acești ani. N-a fost însă așa. Băsescu s-a prezentat aseară cu o ciorbă de potroace reîncălzită.
Pentru început, ca imagine de ansamblu, ai zice că Băsescu nemaiavînd cu ce să sperie, a apărut buhăit, injectat, congestionat, un decrepit cu o față șifonată ținută parcă cu lunile în buzunarul de la spate. Cam puțin, totuși, pentru un balaur. Dar să ne gândim la temele atît de dragi lui cândva.
Anticorupția. Cu anticorupția nu mai sperie pe nimeni. Săraca, umblă rasă în cap, cu buza spartă, cu rochia zdrențuită, ca orice bagaboantă colaboraționistă. De-o țîță îi face bungee jumping Dănileț, din cealaltă suge în convulsii Iulia Motoc.
Și cum să vorbească de anticorupție președintele unor guverne care au dus la presuspendarea fondurilor europene.
Înduioșătoare, totuși, – ca orice gest disperat care vine din partea unui bătrînel – legătura pe care a făcut-o între presuspendarea fondurilor europene și cei patru incompatibili proaspăt unși de ANI.
Comunismul. Comunismul nu-l mai sperie decît pe Tismăneanu, și doar pentru că asta e traba lui, să se sperie și să încerce să-i sperie și pe alții cu fantoma zdrențuită a comunismului. Asta știe omul să facă, din asta trăiește. A trecut vremea în care în spatele lui Ponta era Năstase și Ion Iliescu. Mai ales de cînd Năstase e mai îngrijorat de cine e în spatele lui însuși.
Mogulii. Mogulii s-au dus dracu’. Unul întărește statul prin pîrnaie, altul nu mai e mogul după ce Băsescu s-a mozolit cu el în campania pentru Referendum și după ce socrul Adevărului a ajuns șef la SIE.
Păi, și ce-a rămas? A rămas Europa. Da, Europa care la Referendum ne-a pus perna pe față și, pînă să ne dezmeticim, s-a și șters de perdea. I-am auzit doar pașii grăbiți pe scări. El, Băsescu, e garantul instituțiilor statului de drept în ochii Europei.
Și ce-a mai rămas? A mai rămas Interesul național. Norocul nostru că domnul președinte îl știe care e, doar ne-a asigurat de asta.
Și încă o chestie cu care bănuiesc că președintele și-a speriat mai degrabă familia, apropiații și medicul de la Cotroceni: Cînd a spus că nu-l cunoștea pe Blejnar, chiar așa era, nu-l cunoștea, zice Băsescu. Păi, ce, știa el ce e în sufletul acelui om? Noi, umbre trecătoare pe această scenă a vieții, putem spune oare că ne cunoaștem unii pe alții? Și-apoi, Băsescu le zice „Sorin” tuturor celor cu care vorbește la telefon. „Sorin” e un apelativ pentru el, în loc de „Ce faci, coaie!”. A fost pură coincidență că pe Blejnar îl chema chiar Sorin.
Mihai Radu
