Pe 19 martie 1965 a încetat din viaţă Gheorghe Gheorghiu Dej, prim secretar al CC al PCR şi preşedinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române.
Născut în anul 1901 într-o familie săracă de muncitori bârlădeni, Gheorghiu Dej urmează meseria de electrician şi se lasă atras de mirajul comunismului la vârsta de 29 de ani, atunci când se înscrie în PCR. Este arestat în anul 1933 şi, trei ani mai târziu, devine lider al comuniştilor din închisori. În timpul lui Ion Antonescu este transferat în lagărul de la Târgu-Jiu, acolo unde îşi petrece cea mai mare parte a detenţiei pe perioada celui de al doilea Război Mondial. Tot aici împarte celula cu un alt deţinut celebru, nimeni altul decât viitorul preşedinte Nicolae Ceauşescu, cel pe care îl iniţiază în „tainele” doctrinei comuniste.
Lider politic influenţat puternic de politica lui Stalin, Dej devine preşedinte al ţării în anul 1952, nu înainte de a epura partidul de membrii facţiunii moscovite ai căror lider era nimeni alta decât Ana Pauker. Dej este artizanul eliberării României de către ocupaţia sovietică şi tot el dă primele semne de „rebeliune” faţă de Moscova, atunci când respinge ideea unei Românii care să devină „grânarul” blocului sovietic. Dej este cel care pune bazele Combinatului Siderurgic de la Galaţi, a fabricilor care să susţină industria grea şi chiar închide Editura Cărţii Ruse din România. Pe de alta parte, Dej este artizanul a mii de arestări şi morţi din rândul intelectualilor şi a „aşa-zişilor” duşmani ai poporului, atitudine care îl transformă în ochii românilor într-un veritabil dictator. Şi totuşi, comunismul promovat de Dej este unul de factură naţionalistă, el făcând referiri făţişe la Basarabia românească şi chiar demarează relaţiile diplomatice cu SUA în plin război rece.
Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a stins în anul 1965 de un presupus cancer la ficat, Ion Mihai Pacepa susţinând, însă, ideea unei iradieri în timpul unei vizite a liderului român la Moscova, asta ca urmare a politicii sale tot mai independente. În urma sa venea cel care avea să ducă România în regretabila „Epocă de Aur”, protejatul lui Dej, Nicolae Ceauşescu.
