Piedone a dat un flit de adio cum numai între bandiţi se poate vedea. Gheorghe Ciobanu, deputatul de Timiş, a părăsit şi el corabia. Urmează să ne anunţe împreună cu câţi. Primarul de Vulcan, şi el o poamă politică destul de cunoscută, a spus adio PDL-ului. L-a folosit la diverse nevoi şi l-a aruncat la budă. Preşedintele CJ Neamţ, un nene Vasile Pruteanu, prietenul la cataramă al lui Pinalti, a spălat putina şi el sub ploaia de reproşuri morale ale primarului guşat şi atât de revoltat ”pi trădători”, el însuşi model de vulpe politică ghidată de caşcaval.
Am lăsat mai la urmă plecarea lui Frunzăverde, un pic diferită, dar pe acelaşi fond de sfârşit de regim. La congresul realegerii lui Emil Boc, Frunzăverde a fost la fel de curajos şi de cinstit ca şi Vasile Blaga. Au condamnat amândoi scamele rămase pe reverele partidului sinonim cu o bandă politică. Nici Blaga şi nici Frunzăverde n-au condamnat niciodată afacerile necurate ale PDL-ului şi nici corupţia ridicată la rangul de mod de a fi. Amândoi au ascuns rahatul guvernării şi din PDL sub preşul declaraţiilor de complezenţă. Dacă stăm să cântărim bine aerul de busumflaţi al celor doi (altfel gol de orice ideal social major), nu ajungem decât la concluzia generată şi de celelalte evadări.
Toţi cei care părăsesc corabia ajută la câştigarea alegerilor! Şi garantează, ca şi bătrânii din PSD sau din PNL, că nimic nu va fi altfel. Alte flori vor creşte din sămânţă de Hrebenciuc, de Ruşanu, de Berceanu şi Videanu. Evadările amintite, plus cele care vor urma, par să garanteze un lucru. Că măcar evadaţii vor rămâne aceiaşi şi vor încerca să facă punte de şmecherii peste două-trei-patru regimuri. Adică asigură continuitatea mizeriei politice.
Scufundarea regimului Băsescu este de natura evidenţei. Altceva nu mi se pare însă la fel de clar. Care va fi diferenţa între cei care pleacă şi gruparea care se pregăteşte să preia puterea? Cel puţin până în momentul de faţă, garanţiile oferite de cei doi vorbăreţi ai USL-ului sunt destul de palide. Nu sunt clare nici măcar ca nişte promisiuni, necum alte proiecte de realităţi politice diferite, pregătite cu seriozitate.
Cu Pinalti, care şi el miaună pe la uşi, cu tăticul vămilor de pe graniţa de vest, acest Ciobanu, cu Piedone sau cu alţi dezertori, politica românească nici măcar nu deschide geamurile pentru o aerisire temeinică.
Dacă nu pretindem mai mult de la USL, nu vom avea parte decât de o mimare a schimbării. Şi care, în aceste zile, nu arată nici măcar ca o înlocuire de trupe, necum de practici şi şmecherii.
”Toate-s vechi şi nouă toate”! Şobolanii de pe vaporul în derivă amuşină şi se mută pe puntea presupuşilor învingători!
Cornel Nistorescu
