LĂSAȚI RECONCILIEREA Lupta devine din ce în ce mai sângeroasă, chiar dacă Liviu Dragnea a declarat că este de acord cu ce a spus Klaus Iohannis la Bruxelles în legătură cu legile justiției.
Toate legile acestea ale justiției „vor fi puse de acord cu deciziile Curții Constituționale“, a spus șeful PSD. Ce înseamnă asta? La prima vedere, ai zice că ar fi vorba despre o cedare uriașă. Dragnea va fi de acord cu orice, numai să nu se umfle președintele în pene. Adică PSD și ALDE vor schimba macazul și vor munci din greu la niște legi pe placul președintelui Klaus Iohannis, pe placul Comisiei Europene și al SUA și chiar al Binomului. Ca să nu zic și de dragul mișcării #Rezist, sub a cărei plapumă se ascund cam aceiași.
Ei bine, eu nu cred într-un asemenea pas înapoi. Și pace bună. În primul rînd, că legile justiției așa cum sunt arată a operă Băsescu – Kovesi – SRI – Monica Macovei și au fost aranjate (drese sau cîrpite, cum vreți dumneavoastră) pentru a-i ține în frigare pe toți adversarii politici și de afaceri ai marinarului. O renunțare la modificarea legilor justiției ar fi un fel de autoîngropare definitivă a PSD. O înmuiere sau o capotare ar fi totuna cu sfîrșitul partidului. Și cu încălecarea definitivă a României de această specie aparte alcătuită din Kovesi – Negulescu – Bucurică – Eva – Papici și Augustin Lazăr. Plus plutoanele de gradați fără epoleți ale SRI-ului. A rămîne la actualele legi ale justiției este egal cu a cere încremenirea pe veci la trasul în țeapă de pe vremea lui Vlad Țepeș, operațiune pe care Traian Băsescu a actualizat-o cu al său tras în țeapă al pungii împreună cu posesorul.
Ce proporții antologice a lansat Klaus Iohannis după întîlnirile sale (totdeauna istorice, bineînțeles) de la Bruxelles?
„Personal, sunt hotărât și convins că voi reuși ca aceste discuții să se termine cu legi care vor fi, în varianta cea mai bună, îmbunătățite, care pot fi folosite practic. Cel mai important obiectiv – independența justiției românești. Este intangibilă. O chestiune pentru care mă voi implica cu tot ce poate să facă un președinte pentru a păstra lucrurile așa.“
Ce putem înțelege din declarația președintelui? Că se „va implica cu (mă rog – cacofonie permisă în limba germană) tot ce poate să facă un președinte“. Acest „supraomenesc“ efort politic s-a declanșat cu ocazia vizitei la Bruxelles? Ce a făcut președintele înainte? A dormit sau a lucrat de zor?
Eu zic că mormăitul nostru conducător n-a dormit. Pur și simplu, s-a străduit să blocheze legile justiției, așa cum sunt ele acum, în forma în care oricine poate fi arestat chiar dacă măcăne sau sforăie. Asta înseamnă că efortul președintelui de a continua blocarea legilor justiției este ceva mai vechi. Cam de un an de zile! Cam de la descinderea la ședința de guvern, unde căuta un elefant în încăpere. Cam de atunci a început strădania președintelui de a bloca orice îmbunătățire a mecanismului de controlat țara, inventat de Traian Băsescu.
A urmat marșul stimulativ și încurajator, în jachetă roșie, și mai apoi ne-am ales cu întețirea protestelor. Ce poate face în plus președintele României, în afara unor cacofonii mentale? Mai mult decît niște arestări, nu-l cred în stare. Doar nu i-o colecta Binomul pe toți cei care îl contrazic. Și nu i-o duce direct la Guantanamo! În cel mai rău caz, în Serbia! Ba chiar i-ar putea ascunde prin încăperile secrete și capitonate (chiar mobile) prin care i-a ascuns pe luptătorii din Afganistan.
Cornel Nistorescu
