ISU MARAMUREŞ Duminică, 11 septembrie, în altarul de vară din curtea ISU ”Gheorghe Pop de Băsești” a fost sărbătoare.

ISU MARAMUREŞ A avut loc hramul Paraclisului Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș. Au onorat cu prezența un sobor de preoți, cadre ale ISU Maramureș și corul bărbătesc din Vălenii Șomcutei.

De asemenea, la sfârșitul Sfintei Liturghii s-a ridicat un paos în memoria foștilor angajați ai inspectoratului, care au trecut la cele veșnice.

Iosif cel Nou, de la Partoș (n. circa 1568, Raguza Dalmației – d. 1656, Mănăstirea Partoș), este un sfânt român din calendarul creștin-ortodox, sărbătorit pe data de 15 septembrie. A fost mitropolit al Banatului.

Se știu prea puține despre el. Născut Iacob și rămas orfan de mic, mama sa îl trimite să învețe carte la Ohrida, pe când avea 12 ani.

La 15 ani intră la Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului, iar după cinci ani pleacă la muntele Athos, la Mănăstirea Pantocrator. Aici este călugărit cu numele de Iosif.

După o vreme s-a retras în sihăstrie, unde se spune că datorită virtuților sale creștinești primise de la Dumnezeu darul săvârșirii de minuni prin vindecarea bolilor.

Ajungând cunoscut, iubit și respectat, Iosif a fost hirotonisit la muntele Athos și rânduit drept duhovnic al călugărilor de acolo.

A trecut pe rând pe la mănăstirile Xiropotam, Vatoped, Hilandar și alte schituri și mănăstiri fiind, apoi, numit egumen la Mănăstirea Sfântul Ștefan din Adrianopole. Acolo a slujit șase ani, iar mai apoi a fost egumen la Mănăstirea Cutlumuș de la muntele Athos.

La vârsta senectuții s-a retras lângă Mănăstirea Vatopedu, însă a fost chemat de românii din Banat să le fie mitropolit.

În 1650, de sărbătoarea Sfântului a fost hirotonit mitropolit al Banatului. A păstorit credincioșii din Banat timp de 3 ani.

În această calitate a săvârșit alte minuni, printre care stingerea unui incendiu ce cuprinsese o parte a Timișoarei.

Pentru faptele enumerate mai sus, a fost desemnat Patronul spiritual al Pompierilor din România.

În 1653, Iosif s-a retras la mănăstirea Partoș. Aici a mai trăit încă trei ani. La sfârșitul verii lui 1656 s-a isprăvit la vârsta de 85 ani.

Tradiția spune că în momentul adormirii sale clopotele mănăstirii au început să bată fără să le tragă cineva. Trupul mitropolitului a fost așezat într-un mormânt zidit în naosul bisericii mănăstirești, în dreptul ușii de intrare.

La data de 28 februarie 1950 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât trecerea în ceata sfinților a mitropolitului Iosif. S-a stabilit ca dată de cinstire a sfântului 15 septembrie a fiecărui an.

Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș pe data de 7 octombrie 1956.

Atunci moaștele sale au fost aduse din mănăstirea Partoș și așezarea în catedrala mitropolitană din Timișoara. El este considerat acum protectorul Timișoarei.