Romanii au avut un adevărat cult al misterelor. Viața eternă, lumea de dincolo, reînvierea, ritualurile, erau câteva din conceptele în care romanii credeau cu tărie.

Civilizația geto-dacă a avut un cult față de mistere. Zamolxis însuși este un mister. După unii istorici, Zamolxis a fost un prinţ, după alții a fost un intermediar între oameni și divinitate.

Această teorie o susține și Mircea Eliade. Dispariția lui, timp de trei ani, retragerea într-o grotă, revenirea sa, cunoștințele și învățămintele sale, toate sunt pline de mister.

A fost Zamolxis om sau divinitate? Nu este clară nici relația pe care Zamolxis a avut-o cu Pitagora. A fost Zamolxis un discipol al lui Pitagora sau un simplu sclav?

Cert este că, între cei doi există multe similitudini. Sacrificiile pe care geto-dacii le făceau o dată la patru ani, pentru divinitatea supremă, ritualurile, credinţa în viața eternă. După unii specialiști, lamaismul este religia cu cele mai puternice accente misterioase. Lamaismul este practicat în Tibet și Mongolia.

Există o adevărată filosofie a vieții și a morții, karma în timpul vieții și după moarte, renașterea și legile Universului. Pe lângă cele patru elemente fundamentale, apa, aerul focul și pământul, în religia lamaistă un loc aparte îl ocupă eterul, care este calea spre Univers.

Toate discuțiile despre Zalmoxis pornesc de la un text al istoricului antic Herodot care îl menționează când vorbește despre geți. Alte surse sunt mai ales Strabon șiIordanes care, chiar dacă adăugă multe amănunte, îl copiază pe Herodot, după cum arată tânărul cercetător Dan Dana care i-a dedicat teza sa de doctorat lui Zalmoxis, opera care este până acum cea mai completă existentă despre acest subiect.

Herodot spune că unii îi spun lui Zalmoxis și Gebeleizis, ceea ce a provocat discuții între savanți ca să se știe dacă chiar este un alt nume pentru Zalmoxis sau dacă este numele unei alte zeității confundată de Herodot cu Zalmoxis.

Vasile Pârvan, probabil ca să „salveze” monoteismul get, a afirmat că unii cercetători atribuie în mod arbitrar geto-dacilor (tracii de la nord de munții Haemus – munții Balcani) culturi și zeități care au fost specifice numai tracilor sudici aflați sub influența grecilor, făcând de Gebeleizis un zeu specific trac. Însă, rudenia geților și tracilor rămâne subiect de alte discuții.

Cu privire la credința geților în nemurire menționată de Herodot, Eliade, urmând studiile lui Linforth, face o precizare esențială în înțelegerea cultului zalmoxian, anume că áthanatizeinnu înseamnă „a se crede nemuritor”, ci „a se face nemuritor”. Această „imortalizare”, după termenul folosit de Eliade, „se dobândea prin intermediul unei inițieri, ceea ce apropie cultul instaurat de Zalmoxis de Misterele grecești și eleniste”.

Deși ceremoniile propriu-zise nu au fost transcrise de către istorici, informațiile transmise de Herodot indică, potrivit interpretării lui Eliade, un scenariu mitico-ritual al morții și reîntoarcerii pe pământ . Iar, cât privește semnificația magică a singurului ritual transcris de către Herodot, sacrificiul, Eliade îl interpretează drept menit pentru a „reactualiza raporturile dintregeți și zeul lor, așa cum fuseseră ele inițial, când Zalmoxis se afla printre ei”, constituind, astfel, o „repetiție simbolică a întemeierii cultului”, similară, doar din punct de vedere funcțional, cu reactualizarea Căii Crucii în creștinism.

Sursă știre efemeride.ro