Cu Jaso Elezović nu te mai saturi să vorbești, deși el este specialist la scris în tot ceea ce înseamnă social-media, pe scurt ar fi expert în scris.
A venit în Baia Mare să-i înveţe și pe tinerii băimăreni despre platformele de socializare și a reușit să capteze audienţa încă de la primele fraze.
Cine este Jaso Elezović?
Mă numesc Jaso Elezović și vin din Mostar, Bosnia-Herţegovina, și sunt pentru prima dată în România și trebuie să spun că îmi place foarte mult. Sunt trainer pentru seminariile social-media, seminarii pe care le-am avut și aici în Baia Mare. Experienţa mea în social-media vine încă din facultate pentru că am studiat Știinţele comunicării la Universitatea din Mostar și licenţa mea a fost despre Social-media și managementul comunicării. De asemenea, am muncit timp de trei ani ca și content-creator pentru o companie în Bruxelles care se ocupa cu consultanţa în domeniul social-media. Cu toate acestea am avut o viaţă foarte activă pe lângă muncă atunci când am participat la numeroase seminarii și traininguri. Așa am întâlnit numeroși oameni pe care mi-a făcut plăcere să-i cunosc și așa am ajuns și aici, să stau câteva zile în acest frumos oraș.
Social-media este ceva nou pentru mulţi dintre noi. Să ne spui câteva cuvinte despre social-media, ce este de fapt acest domeniu?
Social-media este același lucru cu ceea ce avem de ani și ani. Este același lucru pe care bunica ta și bunica mea îl făceau atunci când se întâlneau pe stradă și vorbeau despre bunica altcuiva. Este același lucru, diferă doar conceptul de timp și spaţiu, de fapt asta este singurul lucru care s-a schimbat. Acum suntem online dar facem de fapt exact același lucru pe care l-am făcut dintotdeauna. Suntem oameni și vrem să întâlnim și să cunoaștem oameni și ne interesează să interacţionăm cu oamenii, ne interesează poveștile oamenilor și social-median, media on-line în general a făcut ca timpul de comunicare, interacţiunea să se petreacă mult mai rapid, în timp mult mai scurt. Timpul nu se mai măsoară în același fel în care se măsura și nici spaţiul. De exemplu, ceea ce bunicile noastre făceau când se întâlneau pe stradă pentru că locuiau acolo putem face noi acum cu oricine din lume, e doar o diferenţă de timp și spaţiu care s-au mutat online.
Există pericolul ca mulţi dintre tineri să-și mute efectiv viaţa online și să uite să socializeze faţă în faţă. Ce poţi să ne spui despre asta?
Trebuie să spun că vedem pericolul. Nu văd nimic în viitor care va fi la fel de măreţ care va aduce schimbarea în lume, nu în viitorul apropiat. Poate în viitorul îndepărtat vom fi toţi la fel ca de exemplu în filmul Matrix și vom avea cabluri atașate de cap și doar vom sta acasă și vom socializa doar în acest fel. Vom vedea ce se va întâmpla dar, cu siguranţă, la fel care orice altceva a produs omenirea, trebuie înainte de toate să învăţăm cum să ne fie dor de un anumit lucru ca să învăţăm cum să-l folosim mai bine. Cred că social-media este un loc perfect pentru aflarea informaţiilor, pentru schimbul de informaţii datorită economiei de timp, pentru că nu ai nevoie de resurse de niciun fel dar, de asemenea, cred că nu o folosim la modul corect. O folosim în scopuri egoiste, nu doar în scop comercial, ci la modul egoist pentru că ajuns la stadiul în care vorbim despre noi și numai despre noi și credem că suntem importanţi dacă facem asta. Este un fals sentiment de importanţă.
Românii au pierdut puţin startul la social-media pentru că cei din Vest sunt un pic mai avansaţi în acest domeniu.
Pot să vă spun cu siguranţă că România este cu un pas înaintea Bosniei-Herţegovina pentru că acesta este un lucru despre care pot să vorbesc. Nu știu cu exactitate unde este România, dar cunosc aproximativ situaţia din Europa și știu că între mine, unde sunt eu cu ţara mea și Europa, România s-ar situa cam la mijloc. Deci nu este nici la nivelul ţării mele, dar nici chiar acolo sus. Toate lumea militează pentru Facebook și îl folosește ca principală sursă de conţinut, de informare și ca principală platformă de social-media când de fapt sunt multe alte platforme de socializare similare pe care oamenii nu le folosesc. Încă. La fel este și în România cum este în ţara de unde vin eu. Audienţa de pe Twitter este destul de scăzută când de fapt Twitter este cea mai rapidă platformă de social-media din online. Este cea mai rapidă pentru că limitează informaţia la doar 140 de caractere și asta e tot. Și este doar text, nu poţi să pui fotografii, poţi în schimb să pui linkuri, dar nu o fotografie.
Crezi că acolo ne îndreptăm și noi cu presa, cu televiziunea, se vor muta toate înspre social-media?
Nu cred că se va muta complet. Cred că social-media va acapara tot mai mult teren dar rezultatul final va fi un hibrid al tehnologiei de pe piaţa din acest moment și a celei care se va dezvolta pe viitor. De exemplu vom vedea canale TV cu bare de meniu în care vor fi comentarii în timp real de la cei care urmăresc programul, cu influenţă directă pentru că se va putea vedea în timp real câţi oameni urmăresc acel program și ce personalităţi urmăresc acel post de televiziune și cred că va veni vremea în care vom combina toate aceste lucruri precum televiziunea, radioul. Sunt deja puţin amestecate pentru că avem televiziunea pe cablu și avem televiziuni unde poţi asculta radioul. De exemplu în America au deja radio prin satelit unde poţi recepţiona sute de posturi de radio doar prin introducerea unui card într-un aparat, deci noua formă de presă va avansa cu siguranţă faţă de cea veche, dar, cu siguranţă, nu o va îndepărta total. Uite, de exemplu acum, la 15 ani de când social-media a început să se dezvolte, avem încă ziarele. Oamenii s-au gândit când a fost inventat radioul că ziarele vor dispărea, oamenii s-au gândit când s-a inventat televiziunea că radioul va dispărea, dar toate sunt încă aici, toate formele de presă sunt încă disponibile.
Cât de interesaţi au fost băimărenii să înveţe despre social-media?
Sunt pentru prima dată în ţara dumneavoastră și nu pot să spun că am avut un șoc cultural pentru că nu vin din altă parte a lumii, vin din apropiere și pot să spun că împărtășim multe, de la cultură până la tradiţie și mentalitate, deci într-un fel e foarte apropiat de ce am eu acasă. Dar pot să spun că tineretul este flămând să acumuleze cunoștinţe, avid după altceva, doresc să facă altceva și nu știu cum să înceapă. Aceasta este una dintre problemele pe care le-am identificat în acest mediu. De asemenea, o mare parte a vechiului și a noului, cum le putem combina ca să rezulte ceva ce va fi Europa de mâine, deci oameni care sunt “bătrâni” nu neapărat după criteriu vârstei, ci după modul de gândire, conservatorii și cei destupaţi la minte trebuie să găsim un mod de a-i aduce împreună pentru a face o comuniune și pentru a avansa pentru că unii fără alţii nu vor funcţiona.
Cum poate fi utilizată social-media pentru schimbare și asta nu în scop personal?
Problema cu social-media este că toată lumea are de suferit la un moment dat. E ca și cum ai avea sute de persoane în aceeași cameră și toţi ţipă deodată, dar tu auzi fiecare voce în parte și pe fiecare foarte clar. Prin urmare creează o mare confuzie, creează un mare nor online de informaţie care nu poate fi penetrat cu ușurinţă mai ales de către persoanele trecătoare, cele care doar primesc informaţiile, nu care le trimit. Dacă ai un primitor și îi trimiţi sute de mesaje, nu va recepţiona niciunul corect. Mesajele vor fi copleșitoare și vor crea un mare amalgam de care se va speria foarte tare. De aceea avem public relations, un domeniu aflat încă la început în social-media, care creează armonie în informaţii, care face o analiză critică în rândul utilizatorilor, care evaluează și estimează informaţia pe care o caută. De aceea oameni ca mine, cei care lucrează în social-media, există. În ceea ce privește secretele social-media, ponturi, pot să vă spun un singur lucru: conţinutul este totul. Este singurul lucru pe care vi-l pot spune. Dacă aveţi conţinut bun, veţi avea mulţi cititori și un răspuns pe măsură.
În România și nu numai au fost raportate chiar sinucideri determinate de mesajele primite pe Facebook. Oricine are acces la această platformă, prin urmare credeţi că ar trebui luate măsuri de protecţie pentru utilizatori împotriva hărţuitorilor?
De fapt asta este o întrebare în domeniul legislativ. Depinde în primul rând de Uniunea Europeană și apoi de fiecare ţară membră să aibă legi proprii atunci când vine vorba despre legislaţia în domeniu pentru a-i proteja pe utilizatori. Este un domeniu foarte vast și nu poţi aduce un argument ferm pentru una dintre părţi și asta fără a lua în considerare și cealaltă parte. Dacă se întâmplă? Desigur. Hărţuirea online se întâmplă și se întâmplă des. Oamenii urmăresc alţi oameni online. Le iau fotografiile, le iau vieţile, le iau identităţile. Este un potenţial risc pentru că acum toate documentele, conturile bancare, de fapt toată viaţa ne este acolo dar noi nu o vedem. Cred că depinde de fiecare ţară în parte să-și creeze un set propriu de legi, dar în acest moment nu cred că suntem pregătiţi, Uniunea Europeană nu cred că este pregătită să dezbată acest lucru corect, la un nivel corect. Asta pentru că vorbim despre o linie foarte subţire între agresiune, hărţuire și alte lucruri care n-ar trebui să se petreacă online și drepturile omului, ca libertatea de exprimare. Ambele părţi pot aduce argumente la modul idealist, dar depinde doar de tine în ce crezi cel mai mult, dar totul depinde de la caz la caz. În funcţie de tabăra în care te afli, de situaţie, vei adopta atitudinea care ţi se potrivește cel mai bine în acel moment. Tocmai de aceea spun că nu putem veni cu soluţii concrete. Totuși, managerii de social-media pot oferi orice fel de protecţie pentru că ei administrează aceste comunităţi online pentru că dacă ai 10.000 de membri și una dintre fete este hărţuită și îţi spune, poţi să iei măsuri, poţi să oprești totul pe loc. Mă îngrijorează însă cei care nu au niciun fel de protecţie, care nu știu cum să se apere pe ei și viaţa lor.
Și un mesaj pentru băimăreni?
De câte ori mi s-a cerut să transmit un mesaj, niciodată nu am știut ce să spun. Le doresc doar să aud exact ceea ce și-ar dori să audă și acesta este mesajul meu.
Ana Pop
