Traian Băsescu s-a plictisit și începe să miște. Încă se clatină, dar își caută drumul. Lichidele l-au învățat cum să procedeze, cum să-și găsească o cale printre crăpături.

Azi nu mai sperie lumea ca pe vremuri, deși, când și când, masca sa de monstru politic face lumea să țipe la televizor. Există însă, în cicatricile dobândite la Cotroceni și în veninul care i s-a uscat pe obraji, un capital politic radioactiv. Dacă Băsescu va candida la Primăria Capitalei, e sigur că toate partidele trebuie să-și recalculeze șansele.

Bucureștiul e cel mai jefuit petec de pământ al României, un loc al decepției civice, unde, cu excepția distribuției de cocaină și a traficului de persoane, primarii par să fi comis toate celelalte infracțiuni. E o criză de idei și de figuri la Primăria Capitalei, ceva de speriat. Locul arată ca bântuit de fantomele primarilor morți de pe urma minciunii și hoției.

Oameni șterși, între care Oprescu strălucește ca nestematele din caseta sa de la Erste Bank Viena, au transformat Bucureștiul în hoitul unui oraș îngropat de prostia generală. În acest context de neîncredere și dezamăgire publică, în acest moment de impas politic unanim, Băsescu vine și-și arată tatuajele de pe antebraț, de pe acel antebraț cu care a dat, aproape tuturor, capete în gură.

Chiar dacă i s-a mai ofilit răgetul, Băsescu poate încă sugruma ușor contracandidați din categoria Bușoi. De altfel, e greu de imaginat că unul ca Bușoi, cu aerul lui de pui de bufniță orbit de blitz, n-ar rupe-o pur și simplu la fugă.

Nici Piedone nu i-ar putea ține piept, în caz că ar încerca s-o facă. Ce să spună un escroc de cartier, bogat în grăsimi și bântuit de șpăgi ca de un nor de musculițe UNPR, în fața cuiva obișnuit să măture pe jos cu guverne, cu servicii și cu partide întregi?

Băsescu i-ar lichida repede pe candidații partidelor, dacă partidele ar avea nesăbuința să-i ofere carne de tun. Experiența lui neagră și rea, inteligența, provizia de dosare și uimitoarea capacitate de a-și răstălmăci jurămintele îl fac favorit.

Dacă ar ieși primar, așteptările sunt cunoscute: încă o casă în Mihăileanu, încă un mandat la Cotroceni, și tot așa. Cam ca și circuitul apei în natură, am putea zice, dacă n-ar urî atât acest element.

L-ar putea bate Nicușor Dan? Nu e sigur, dar Bucureștiul are nevoie de o pauză politică. Îi trebuie un băiat deștept, independent și necontaminat de comerțul cu favoruri. Partidul care va înțelege să-l confecționeze și să-l sprijine fără obligații ar putea spera să-l vadă primar.

Altminteri, or să-l vadă toți pe Băsescu. Dacă nu la brutărie, hai, măcar la primărie!

Doru Bușcu, catavencii.ro