Dupa Saptamana Alba, care s-a incheiat duminica seara cu sarbatoarea Lasatului sec de branza, crestinii ortodocsi sunt pregatiti spiritual sa parcurga drumul aspru al Postului Mare care dureaza 48 de zile. De-a lungul secolelor, inteleptii Ortodoxiei au vorbit despre anumite randuieli spirituale, pe care crestinii le respecta de buna voie, incepand cu indatoririle de dieta, de smerenie si pana la faptele de milostenie crestina.
Pentru crestinii care nu implinesc doar o postire fatarnica, Postul Mare contribuie eliberarea lor de patimi si la invierea iubirii milostive. Luni incepe Postul propriu-zis, care dureaza sapte saptamani, iar alimentatia se bazeaza integral pe produse vegetale.
In timpul Postului Mare nu se fac nunti si botezuri, iar postitorii nu participa la petreceri si nici la evenimente de familie, care nu respecta restrictiile alimentare si viata spirituala, specifice Postului.
Pe parcursul Postului Mare exista doua dezlegari la Peste si la vin: una este oranduita pe 25 martie, la sarbatoarea Bunei Vestiri si cealalta pe 28 aprilie, la Intrarea Domnului in Ierusalim, de Florii.

Prima zi a Postului Mare se numeste si Lunea curata. Dupa traditie, in aceasta zi crestinii purifica gospodaria, spatiul in care traiesc, implinind unele ritualuri stramosesti: se face curatenie dupa petrecerea de Lasatul sec de branza, se tamaiaza casa si se stropeste intreaga gospodarie cu agheazma ( exceptand baia).

In Lunea Curata, odinioara, femeile spalau doar vasele in care pregateau, de obicei, mancarea de dulce, apoi le puneau in pod sau in camara, pana la sfarsitul Postului. Firimiturile de la masa de Lasatul sec de branza se puneau in mancarea pasarilor din gospodarie de stapanul casei, care le chema in dimineata acelei zile:”Veniti pasari, sa va dau si voua din bucatele mele cu care prind Postul, dar si voi sa prindeti Post de la bucatele de vara!”

In prima Marte dupa Lasatul Secului, fetele si femeile tinere incepeau sa lucreze la costumele nationale cu care se imbracau de Pasti. Acum, exista o noua traditie: gospodinele isi cumpara in aceasta zi lana sau matase din care isi impleteasc un obiect de imbracaminte pana la Pasti , pe care sa-l poarte in seara de inviere. Traditia spune ca, respectand acest obicei, ele vor avea spor in activitatea de zi cu zi, pana la Postul din anul viitor.
Pana in Miercurea Mare, inclusiv, sunt permise muncile in camp. Dupa aceasta zi, barbatii ajuta familia la treburile gospodaresti.
Joia Mare este data limita pentru slujbele speciale dedicate mortilor. Fiecare familie duce la biserica prescuri, colaci, vin, miere de albine si fructe. Dupa slujba de sfintire, alimentele binecuvantate de preot sunt impartite de sufletul mortilor :preotului, satenilor participanti la slujba in biserica, in cimitir sau prietenilor de familie.
Mijlocul Postului Mare, numit si Paresimile, oranduit totdeauna intr-o zi de miercuri, este o zi de bilant pentru orice gospodarie. In trecut, gospodinele socoteau cata canepa mai aveau de tors, pentru ca sorocul era la Joia Mare. Acum, gospodarii socotesc treburile restante din gospodaria lor si fac o planificare riguroasa a acestora, pe zile, tot pana la Joia Mare. Treburile neteminate la timp, spune traditia, alunga sporul din acea casa.

Sunt scutiti de la Post copiii, bolnavii, batranii si militarii. In saptamana Patimilor nu se consuma urzici si nici otet, pentru ca Iisus a fost batut cu urzici si i s-a dat sa bea otet.
In Saptamana Mare a Pastelui, cei care au tinut Post se duc sa se spovedeasca duhovnicului lor, marturisindu-i acestuia pacatele sau greselile facute, prin care i-au suparat pe semenii lor. Spovedania facuta duhovnicului este tainica, iar preotul nu are voie sa spuna nimanui marturisirile credinciosului care i se confeseaza.
Dupa ce crestinul s-a spovedit, se poate impartasi; preotul ii da putin vin si anafura, simboluri ale sangelui si trupului Domnului.

Postul Pastelui este un bun prilej de fortificare a vointei in lupta cu pacatul. Mantuitorul Iisus Hristos spunea: „Demonii pot fi scosi prin post si rugaciune!” Pe parcursul celor sapte saptamani de post, credinciosul posteste pentru ca Dumnezeu sa-i implineasca o dorinta, sa-l elibereze de un necaz si sa-i dea sanatate, dar daca cerem ceva, fara sa jertfim si noi ceva, rugaciunea nu ne este ascultata. inmanuncheata cu rugaciunea si cu harul vointei, Postirea este o punte de comunicarea cu Dumnezeu.
Intrand in Saptamana Mare, credinciosul posteste pentru a darui multumirea si iubirea lui Hristos, cel care s-a rastignit pentru pacatele noastre.
Credinciosul nu mai cere nimic, el participa prin nevointa la Patimirile lui Hristos, urcand alaturi de El pe drumul Golgotei, bucuradu-se apoi de clipa invierii celui care a ridicat pacatele lumii, spun Sfintii Parinti.