Foarte greu se poate cuantifica munca parlamentarilor. Ba este chiar imposibil de realizat chestiunea asta, având în vedere că ei nu fac practic nimic. Activitatea de bază ar fi inițierea, discutarea și votarea unor legi, dar cine poate oferi garanția că acestea sunt cu adevărat benefice pentru țară și populație? Nimeni. Și pentru că nu există o metodă credibilă de apreciere a muncii aleșilor, presa a făcut o obișnuință din a le da calificative după durata și numărul intervențiilor în plen, participarea la elaborarea unei legi sau a întrebărilor adresate Guvernului, Președinției ori altor instituții.

Rămânem și noi la acest nivel, uitându-ne peste bilanțul aleșilor maramureșeni la nivelul anului 2014, constatând că avem câteva exemplare nevorbitoare de rasă, care n-au scos nici măcar un cuvințel în plenul Camerei Deputaților. Este vorba despre deputații din Maramureșul Istoric, Vasile Berci (PNL) și Nuțu Fonta (UNPR). Dacă ne gândim că Vasile Berci se află la al treilea mandat de deputat, nu-i de mirare că ne apucă groaza automat, gândindu-ne la inutilitatea  totală a acestuia. Dar vina trimiterii lui Mutulică de trei ori în Parlament este în totalitate a noastră, a votanților. Ca să fim corecți până la capăt, trebuie să menționăm faptul că în 2013, Vasile Berci a ținut o cuvântare emoționantă pe durata unui minut și 39 de secunde.

Următorul clasat în acest top al rușinii este deputatul UDMR Istvan Bonis (al doilea mandat), care, în doi ani din acest mandat a vorbit în fața colegilor de Cameră trei minute și 27 de secunde. E adevărat că indivizii ăștia au și circumstanțe atenuante. Până la urmă, dacă ar vorbi toată ziua și ar adresa o mulțime de întrebări mai marilor țării, s-ar schimba situația, ar fi mai eficienți? Nici vorbă. Decât să rostească prostii și inepții (altceva sigur nu pot concepe), mai bine să tacă, aidoma porcului ajuns în lanul de păpușoi. (9 ianuarie 2015)