Titlul articolului este luat dintr-un discurs al liderului liberal Teodor Atanasiu, care, la vremea rostirii, a adus șandramaua PNL în pragul imploziei. După evenimentele din ultimele zile suntem nevoiți să-i dăm dreptate antipaticului politician despre care se spune că a fost principalul vânzător a lui Crin Antonescu către teutonul din Sibiu care i-a luat locul în fruntea partidului.
La câteva luni de la rostirea acestei fraze, marele partid liberal pe stil nou a ajuns la marginea prăpastiei și nimic nu-l mai poate face să nu cadă în fundul ei. După trei încercări nereușite de a impune un candidat la Primăria Capitalei, din pălărie a fost extras Predoiu, omul provenit din rândul democraților, desemnat să calce pe urmele măreților săi înaintași Băsescu și Videanu.
E ultimul gest sinucigaș al vechiului PNL, care a capitulat total în fața fostului PDL. Atanasiu a avut dreptate, liberalii nu s-au despărțit la timp de democrați, așa că nu le rămâne decât să moară împreună. Ultimul partid istoric va avea soarta PNȚCD. Nu-i o noutate, viitorul sumbru a fost prezis de mulți politicieni și analiști încă din momentul în care capete înfierbântate din ambele tabere au decis să facă această construcție monstruoasă.
Ultimul candidat retras din cursa pentru primărie a stârnit o adevărată furtună tropicală în societatea noastră și nu numai. În doar câteva zile, Marian Munteanu, acel Hristos din Piața Universității, devenit un idol pentru cei care au înțeles imediat ce jocuri se fac în culise pentru acapararea puterii de către tovarășii care au fost la originea evenimentelor din decembrie 89, a ajuns ținta atacurilor venite îndeobște chiar din partea celor care i se închinau acum 26 de ani. Organizații neguvernamentale cuplate la finanțări exterioare, politicieni de toate calibrele, jurnaliști colorați diferit și-au dat mâna pentru a porni o adevărată cruciadă împotriva singurului om care a avut curajul să se opună reinstalării noului regim condus de vechii comuniști.
Pentru asta a fost maltratat și adus în pragul morții de către minerii lui Miron Cosma și cei de o seamă cu ei. În câteva zile mitul acelor vremuri tulburi a fost ținta preferată a celor care de ani de zile au reușit să demoleze orice persoană și orice idee care ar fi putut reprezenta un ideal sau un proiect menit să ne abată de la drumul pierzaniei pe care am fost îndrumați și uneori obligați să apucăm.
În cele din urmă martirul din Piața Universității a fost coborât de pe cruce, înjurat, ocărât, declarat vânzător de arme, religios fanatic, legionar înfocat, dușman de moarte al europenizării și globalizării, turnător și securist, adversar al democrației. Imaginile acelea din 90, cu o mulțime impresionată de tineri îmbrăcați în alb, purtând icoane cu chipul lui Marian Munteanu, mărșăluind prin București cerând eliberarea idolului lor, vor trebui șterse din memorie. E limpede că ele n-au însemnat și nu înseamnă nimic pentru noi.
Nu știu dacă Munteanu ar fi câștigat bătălia pentru Capitală. Și în cazul unei înfrângeri era important faptul că un om venit din afara găștilor politice care parazitează și sugrumă orice inițiativă cetățenească, a încercat să rupă lanțul alcătuit din verigi ce poartă numele Halaicu, Băsescu, Videanu sau Oprescu. Dar politicienii, jurnaliștii și așa zișii reprezentanți ai societății civice s-au coalizat la ordin și au reușit să distrugă, poate definitiv, orice urmă de speranță rămasă în memoria colectivă după fenomenul Piața Universității.
Culmea e că o parte dintre cei care l-au pus la zid pe Munteanu au fost chiar ei bătuți și ciomăgiți de minerii lui Cozma sau de securiștii îmbrăcați în salopete! Asta nu i-a împiedicat să contribuie din plin la sacrificarea fostului lor idol.
După nominalizarea lui Marian Munteanu, în PNL a început să pâlpâie becul roșu de avertisment. Auzindu-l cum și despre ce vorbește, șacalii au priceput că omul acesta, dacă va învinge, o să treacă la reformarea adevărată a partidului, situație în care ei nu se vor regăsi pe pozițiile privilegiate de acum. Ei nu sunt în stare să stea în frunte, să poarte steagul, să conceapă un program realist, să aibă idei novatoare așa cum au avut înaintașii lor, dar nici nu pot accepta să facă asta unul diferit de obișnuitele lor mediocrități.
Cred că Marian Munteanu a înțeles destul de târziu, după ce a acceptat să intre în horă, ce fel de caractere au oamenii care conduc partidul, dar și faptul că gașca cu papioane liberale nu poate conviețui în alianță cu banda democrată de hoți făurită de Băsescu. Poate că ar fi bine să candideze ca independent, dar nu cred că timpul rămas îi va permite să se încadreze în canoanele electorale impuse.
Indiferent de ce se va întâmpla, Munteanu nu are motive se regrete despărțirea de liberali. Toate partidele actuale sunt doar niște surogate organizate, înstrăinate de agenda cetățenilor, alcătuite din nulități dubioase, fără idei, fără caracter, obediente unor stăpâni de aici sau din afară, aspirante la parvenire sau imunitate.
PNL a reușit să se facă de râs, de data asta pentru totdeauna. Orchestra intonează marșul funebru, cadavrul ambulant este dus pe calea fără de întoarcere. Groapa de gunoi a istoriei a fost săpată și pregătită să-l primească. După îngropare, perioada în care a activat după 1989, va fi ștearsă din istorie. Astfel, profeția înțeleptului Atanasiu se va împlini mai repede decât am fi crezut.
Grigore Ciascai
