Pe 16 noiembrie se împlinește un an de când i s-a cerut constant demisia lui Victor Ponta. Liberalii, președintele Johannis, partide minuscule, jurnaliștii sau persoane din spațiul public n-au scăpat nicio ocazie ca să țină subiectul la ordinea zilei.
Nu-i de mirare că solicitarea a căzut în derizoriu după ce a fost promovată insistent în spațiul public de Predoiu, Gorghiu, Băsescu sau Orban. Dar Ponta a rezistat tuturor încercărilor, inclusiv la două moțiuni de cenzură, găsind puterea să persifleze și să ironizeze constant neputința adversarilor săi.
Miercuri însă, Ponta a demisionat. El și-a motivat gestul prin înfrângerea pe care a suferit-o în fața manifestanților care au ieșit în stradă după oribilul incident de la Clubul Colectiv. Altfel spus, Ponta le-a mai tras o palmă dușmanilor care n-au reușit să-l încalece din atâtea încercări, dar s-a declarat învins de tinerii protestatari. Trebuia să demisioneze acum? Categoric, da. Orice încercare de a mai rămâne în fruntea guvernului ar fi condus la apariția unor fenomene stradale imposibil de controlat. Demisia a venit exact în momentul în care reacția străzii risca să tensioneze la maximum societatea românească. Cel puțin o parte din doleanțele protestatarilor au fost satisfăcute și acțiunea, din această perspectivă, a rămas fără obiect după ce au fost alungați Ponta, Oprea, Piedone și întregul cabinet.
Dacă doar la căderea Guvernului Ponta se va rezuma această revoltă ce părea a fi legitimă, disperată și furioasă, atunci putem spune că tinerii din clubul blestemat au murit degeaba. Reacția spontană a fost una emoțională, lipsită de elemente raționale. De regulă, aceste reacții sunt extrem de periculoase, dar și trecătoare, ca și ploile de vară. În inimile românilor s-a aprins speranța că sistemul politic actual își trăiește ultimele zile, după ce vreme de 26 de ani a reușit să nenorocească o țară și o națiune, așa cum nici măcar comunismul atât de blamat nu a reușit.
Din păcate, după câteva zile va trebui să ne agățăm speranțele în cui și să uităm de ele. Toți vorbim de același sistem criminal și mizerabil, dar el nu are de ce să se simtă amenințat, cel puțin deocamdată. Tinerii doresc schimbarea lui, dar nu au alternativă. Indiferent de ce vor face de acum înainte, vor fi schimbați doar oamenii de pe anumite paliere, dar sistemul va rămâne funcțional. Dacă presiunea mulțimii va fi constantă și direcționată doar în acest scop, schimbarea sistemului se va putea face gradual, pas cu pas, însă lupta va fi pe viață și moarte. Tare mă tem că nu va fi cine să o ducă și mai ales să o conducă. Pentru că sistemul acesta mafiot nu poate fi învins de o mișcare spontană, care nici măcar nu știe ce trebuie să facă de aici înainte.
Întreaga caracatiță politică are tentacule alcătuite din oamenii compromiși, bolnavi moral incurabili, care ascultă de un centru unic de comandă atunci când se simte amenințată. Bun, să presupunem că se vor organiza alegeri parlamentare anticipate. Și cu asta ce-am făcut? În locul lui Oprea, Ponta, Bănicioiu, Plumb sau Liviu Pop, vor veni Blaga, Ialomițianu, Igaș, Orban, Vass, Videanu. Cu ce sunt mai buni decât cei alungați astăzi? Dacă de la gașca asta de bandiți consacrați așteptăm schimbarea sistemului ticăloșit, atunci înseamnă că ne-am pierdut de tot mințile.
Culmea e că nici politicienii nu prea înțeleg despre ce e vorba sau ce se întâmplă cu ei. Preacuratul Predoiu și-a pus deja costumul de premier, Valeriu Zgonea consideră că ilustra sa persoană face parte din categoria celor care pot primeni clasa politică, Ludovic Orban Transalpinul zice că liberalii pot prelua oricând guvernarea. Președintele Klaus Tăcutul crede că schimbarea cerută de cei din stradă înseamnă instalarea Guvernului Meu în Palatul Victoria. Altfel nu i se pot interpreta spusele legate de faptul că a trebuit să moară oameni ca să plece acest guvern. Păi, omul lui Dumnezeu, faci parte din aceeași cloacă politică, și tu ești responsabil exact cât Ponta de ceea ce s-a întâmplat, pentru că nu ești din afara sistemului, așa cum vrei să prostești lumea, ci, prin poziția pe care o ai, asiguri buna lui funcționare.
Cu siguranță tinerii vor continua să iasă în stradă zilele următoare. Dar, fără un program coerent și un lider vizionar, mișcarea lor va fi confiscată de politicieni și coordonată de serviciile secrete. Acestea au știut pe ce potecă să apuce imediat după evenimentele din decembrie 89, când se aflau în faza de pionierat, ca să pună mâna pe tot ce era important în țara asta. Situația de acum e floare la ureche, structurile de forță ale statului român sunt foarte bine puse la punct și nimic nu le poate zdruncina. Schimbarea de care vorbește toată lumea va fi gestionată tot de băieții acoperiți, de forțele invizibile pe care toate regimurile politicile le-au modernizat și supradimensionat, conștiente că va veni vremea când vor avea nevoie de ajutorul lor pentru supraviețuire.
Și vremea asta a sosit. Mafioții din politică și găștile din servicii se încaieră pentru preluarea controlului total asupra puterii. De data asta cei chemați să rezolve problemele sistemului sunt tinerii generoși care ies în stradă. Când vor conștientiza că au fost folosiți, se vor convinge că sfârșitul tragic al celor din Clubul Colectiv a fost degeaba, la fel ca și sacrificiul nevinovaților din decembrie 1989.
Grigore Ciascai
