Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri. (Marcu 8, 34-38)

Ne spune Domnul Hristos: „Cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri”.

Ne putem întreba: cum este să ne ruşinăm de Domnul Hristos şi de învăţăturile Sale? Prin nepăsare suntem impasibili la jertfa, răstignirea şi Învierea Fiului lui Dumnezeu. Prin ignoranţă nu vedem nici o legătură între viaţa noastră şi cea a Mântuitorului.

Nu ne mai interesează nimic din cele pe care El le-a oferit lumii. Prin neimplicare afirmăm că suntem prea ocupaţi pentru a da o mână de ajutor atunci când Biserica ne cere acest lucru. În multe feluri putem să ne îndepărtăm de Dumnezeu.

Pentru a ne apropia de El avem nevoie să ne purtăm crucea în mod responsabil, de o credinţă puternică şi de dragostea Sa. El ne-a oferit totul; noi ce-I oferim? (Pr. Dumitru Păduraru)