”Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar. Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară. Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înţeles ce înseamnă cuvintele Lui. A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.” (Ioan 10, 1-9)
Cei din vechime ştiau ce înseamnă să fii un păstor priceput şi cu dragoste pentru turma încredinţată. Au înţeles exact ce a dorit Domnul Iisus Hristos să le spună.
Putem afirma că Mântuitorul este Păstorul şi ocrotitorul nostru. El veghează pentru ca viaţa noastră să fie una a sfinţeniei şi a binecuvântării. Bunul Păstor va avea grijă ca turma să nu fie atacată de prădători.
Cine urmează poruncile Domnului Hristos va moşteni viaţa veşnică. Noi simţim mâna ocrotitoare a Bunului Păstor şi ne împărtăşim din merindele pe care El ni le oferă.
Sfinţii Împăraţii Constantin şi Elena au fost vrednici şi devotaţi urmaşi ai Domnului Hristos. Îi numim „întocmai şi în rând cu Sfinţii Apostoli“. Ei au pus capăt prigoanei împotriva creştinilor.
Astfel s-au putut organiza şi cristaliza viaţa şi activităţile Bisericii, s-au zidit biserici, s-a putut propovădui credinţa creştină. Aşa ne rugăm în această zi: Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, rugaţi-vă pentru sufletele noastre! (Pr. Dumitru Păduraru)
