În mod dispreţuitor, Domnul Iisus Hristos a fost întrebat: „Încă nu ai cincizeci de ani şi zici că L-ai văzut pe Avraam?” Au făcut această afirmaţie din dorinţa de a arăta absurditatea celor mărturisite de Mântuitorul. Însă în faţa lor era chiar Cel ce ştia şi pe Adam, Noe, Avraam, Moise şi pe David.
Toţi cei de până la Naşterea Mântuitorului au mărturisit despre El şi au trăit cu nădejdea venirii unui Izbăvitor. De obicei răutatea îţi întunecă raţiunea. Cum puteau ei înţelege ceea ce era mai presus de limitele minţii lor?
Mântuitorul nu avea „doar” 50 de ani, ci a fost şi este mai presus de timp. El vine din veşnicie şi merge în veşnicie, împreună cu veşnicia. La Dumnezeu exista doar un prezent înveşnicit.
Cei de atunci s-au înarmat cu pietre pentru a arunca asupra Domnului Hristos. Pentru ei mai convingătoare era piatra decât Învierea, înmulţirea pâinilor sau potolirea furtunilor. Nu aveau pietre doar în mâini, ci şi-au pietrificat şi inimile, şi sufletele. (Pr. D. Păduraru)