EVANGHELIA ZILEI Pe când le spunea acestea, iată un dregător, venind, I s-a închinat, zicând: Fiica mea a murit de curând dar, venind, pune mâna Ta peste ea şi va fi vie. Atunci Iisus, sculându-Se, a mers după el împreună cu ucenicii. Şi iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoasă; Iar Iisus, întorcându-Se şi văzând-o, i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Şi s-a tămăduit femeia din ceasul acela. Iisus, venind la casa dregătorului şi văzând pe cântăreţii din flaut şi mulţimea tulburată, a zis: Depărtaţi-vă, căci copila n-a murit, ci doarme. Dar ei râdeau de El. Iar după ce mulţimea a fost scoasă afară, intrând, a luat-o de mână, şi copila s-a sculat. Şi a ieşit vestea aceasta în tot ţinutul acela. (Matei 9, 18-26)
Astăzi am fost martori la vindecarea unei femei care era bolnavă de 12 ani, dar şi la vindecarea fiicei unui dregător iudeu. Se numea Iair şi era slujitor la sinagogă. Iair a venit plin de speranţă şi a rugat pe Domnul Iisus Hristos să-i vindece copila.
Să ne punem în situaţia acestui părinte îndurerat. Numai o mamă sau un tată ştie ce este în sufletul său atunci când îşi vede copilul bolnav. Nopţi nedormite, zile zbuciumate şi situaţii la limita suportabilului. Dar toate acestea se uită la primul zâmbet al copilului.
Uneori, după ce copilul a crescut, unii ajung să ignore tot zbuciumul părinţilor. Trebuie să fim convinşi că aşa cum ne comportăm noi cu părinţii, la fel se vor comporta şi copiii noştri cu noi. Să oferim copiilor tot ceea ce este bun, însă trebuie să-i învăţăm să preţuiască lacrimile părinţilor.
Un copil este o mare binecuvântare atunci când aduce pace într-o căsnicie tulburată, cuviinţă într-o căsnicie dezordonată, ordine şi economie într-o căsnicie risipitoare. (Pr. Dumitru Păduraru)
