Şi intrând în templu, a început să scoată pe cei ce vindeau şi cumpărau în el. Zicându-le: Scris este: „Şi va fi casa Mea casă de rugăciune”; dar voi aţi făcut din ea peşteră de tâlhari. Şi era în fiecare zi în templu şi învăţa. Dar arhiereii şi cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L piardă. Şi nu găseau ce să-I facă, căci tot poporul se ţinea după El, ascultându-L. (Luca 19, 45-48)
În pericopa evanghelică de astăzi, Sfântul Evanghelist Luca ne vorbeşte nu despre un simplu învăţător, ci despre Unul Care avea autoritate, dar şi popularitate. Autoritatea Sa era de origine divină, Domnul Iisus Hristos fiind Fiul lui Dumnezeu. Popularitatea Sa provenea din faptul că învăţa mulţimile, făcea minuni, izgonea demonii.
Mântuitorul a alungat din templu pe schimbătorii de bani. Pentru acest lucru, mulţi dintre fruntaşii iudeilor s-au decis să-I curme viaţa. Mustrările Mântuitorului erau prea tăioase, iar acest fapt determina şi mai mult mulţimile să Îl urmeze.
Dacă ne cercetăm conştiinţele, mulţi dintre noi se asemănă cu cei de atunci. Inimile nu ne mai sunt temple sfinţite, ci au devenit peşteri pentru nenumărate păcate. Mintea nu se mai înalţă spre Tatăl Ceresc, ci gândește doar la lucruri nedemne pentru un creştin.
Unde nu este Dumnezeu, apar norii furtunilor. Unde nu este Dumnezeu, se adună tristeţea şi lacrimile. Unde este Dumnezeu, izvorăşte bucuria binecuvântării Sale. (Pr. Dumitru Păduraru)
