”Luaţi seama la voi înşivă. Că vă vor da în adunări şi veţi fi bătuţi în sinagogi şi veţi sta înaintea conducătorilor şi a regilor, pentru Mine, spre mărturie lor. Ci mai întâi Evanghelia trebuie să se propovăduiască la toate neamurile. Iar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe copil şi copiii se vor răzvrăti împotriva părinţilor şi îi vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la urmă, acela se va mântui.” (Marcu 13, 9-13)

Îndemnul Domnului Iisus Hristos este de a ne înarma cu răbdare în toate încercările vieţii. Se spune că ai atâta înţelepciune câtă răbdare ai. Mântuitorul ne aminteşte despre toate cele pe care creştinii le vor îndura: acuze nedrepte, umiliri, bătăi, trădări.
Însă ne întrebăm: dacă Domnul Hristos ne aminteşte despre acestea, oare cum vom putea depăşi toate încercările? Nu ne lasă Mântuitorul fără ajutor, însă noi avem nevoie de răbdare. Ce o fi răbdarea şi de unde putem căpăta răbdare?
Nu vom găsi oferte de sezon şi nici cel mai bun prieten nu ne va putea împrumuta măcar câteva fire sau grame de răbdare. Răbdarea nu o cumpărăm, ci o dobândim. Nu o putem cântări, ci doar o înmulţim. O putem păstra doar când o întărim.
Un creştin le rabdă pe toate, cu gândul la povara crucii purtată de Domnul Hristos, la răstignirea Sa, dar şi la Învierea Sa. Constantin Noica aşa spunea: „Dumnezeu a făcut întâi ceaţa, norii şi apoi ploaia. La urmă a făcut vremea frumoasă“. (Pr. Dumitru Păduraru)