”Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul. Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă. Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard. Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă.” (Ioan 15, 1-7)
Comparaţia dintre om şi viţa-de-vie este una profundă. Ne îndeamnă Domnul Iisus Hristos să rodim în această viaţă asemeni unei viţe-de-vie. Această viţă despre care ne vorbeşte Mântuitorul nu este o viţă oarecare, ci chiar „viţa cea adevărată“, iar Dumnezeu Tatăl este lucrătorul din vie.
El grijeşte de această vie – de lumea întreagă, dar şi de fiecare suflet din această lume. Domnul Hristos ne numeşte pe noi, pe urmaşii Săi, „mlădiţe ale viţei“. Deci El, Hristos Domnul, este Viţa din care rodesc fructele Raiului.
Noi ştim prea bine cum arată o ramură de viţă-de-vie. Din ea pleacă mai multe mlădiţe, însă fără ramura principală mlădiţele nu ar avea viaţă. Prin ramura-mamă se hrănesc cu sevă, prin ea se dezvoltă şi ajung la maturitate.
La fel şi noi creştinii suntem asemeni mlădiţelor care aduc roade doar dacă rămânem în comuniune, în strânsă legătură cu Domnul Hristos, Cel care este Viţa cea adevărată. Doar astfel putem aduce roade plăcute şi binecuvântate de Dumnezeu. (Pr. Dumitru Păduraru)
