Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl – Care rămâne întru Mine – face lucrările Lui. Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine, iar de nu, credeţi-Mă pentru lucrările acestea. Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul. Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face. De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi! Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi. Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii. În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi. Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui. (Ioan 14, 10-21)

Mântuitorul ne supune unui test de devotament: „Cine Mă iubeşte, păzeşte cuvintele Mele”. Dacă ne cercetăm conştiinţele, cu siguranţă vom afla răspunsul cuvenit la această întrebare.

Între Înălţare şi Pogorârea Duhului Sfânt trăim un timp al emoţionantei aşteptări, al smereniei şi al dreptei încurajări. Promisiunea făcută Sfinţilor Săi Apostoli a fost aceea că Tatăl va trimite un alt Mângâietor. Venirea Sa nu a fost imediată, deoarece era nevoie de o pregătire intensă.

După cum vedem din Sfintele Evanghelii, ucenicii erau în toată vremea în templu, rugându-se, citind psalmi şi lăudându-L pe Dumnezeu.

S-au întărit cu nădejdea împlinirii promisiunii pe care le-a făcut-o Hristos: „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte”. (Pr. Dumitru Păduraru)