Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac. Iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea şi proorocii; şi Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac. Nu cumva eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi proorocii. Cine te faci Tu a fi? Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel care Mă slăveşte, despre Care ziceţi voi că este Dumnezeul vostru. Şi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dacă aş zice că nu-L ştiu, aş fi mincinos asemenea vouă. Ci Îl ştiu şi păzesc cuvântul Lui. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat. Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam? Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit şi a ieşit din templu şi, trecând prin mijlocul lor, S-a dus. (Ioan 8, 51-59)

***

Domnul Iisus Hristos a fost întrebat cu sarcasm: „Încă nu ai cincizeci de ani şi zici că l-ai văzut pe Avraam?“ Această interogaţie a fost făcută din dorinţa de arăta aparenta absurditate a celor rostite de Mântuitorul.

Însă în faţa lor era chiar Cel care i-a văzut pe Adam, pe Noe, pe Avraam, pe Moise şi pe David. De obicei răutatea ne întunecă raţiunea. Cum ar fi putut ei înţelege ceea ce era mai presus de limitele minţii lor?

Mântuitorul nu avea doar 50 de ani, ci a fost şi este mai presus de timp. El vine din veşnicie şi merge în veşnicie, împreună cu veşnicia. Timpul lui Dumnezeu este un prezent înveşnicit.

Din pericopa evanghelică de astăzi mai reţinem un lucru: cei de atunci s-au înarmat cu pietre pentru a arunca asupra Domnului Hristos. Pentru ei mai convingătoare era piatra decât Învierea, înmulţirea pâinilor sau potolirea furtunilor. Nu aveau pietre doar în mâini, ci şi-au pietrificat şi inimile. Ce nu ştii, învaţă; ce nu înţelegi, întreabă; când nu poţi, cere ajutor! (Pr. Dumitru Păduraru)