”Şi ieşind din templu, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învăţătorule, priveşte ce fel de pietre şi ce clădiri! Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră peste piatră să nu se risipească. Şi şezând pe Muntele Măslinilor, în faţa templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan şi cu Andrei: Spune-ne nouă când vor fi acestea? Şi care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea? Iar Iisus a început să le spună: Vedeţi să nu vă înşele cineva. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, şi vor amăgi pe mulţi. Iar când veţi auzi de războaie, şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul. Şi se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie, vor fi cutremure pe alocuri şi foamete şi tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor.” (Marcu 13, 1-8)
După ce Domnul Iisus Hristos a ieşit din templu, unul dintre ucenici I-a arătat cât de maiestuos era lăcaşul cel sfânt al iudeilor. Templul a fost dorinţa de veacuri a multor evrei. Conform învăţăturii iudeilor, doar în Templu sălăşluia Dumnezeu şi doar aici aveau loc cele mai importante evenimente religioase.
După ce regele Solomon l-a construit cu eforturi materiale deosebite, iudeii au trăit cu gândul că templul va fi veşnic. „Piatră pe piatră nu va rămâne şi toate se vor risipi“ a fost profeţia Mântuitorului. În anul â70, templul a fost distrus de către Titus şi Vespasian. Prin jertfa Sa de pe Golgota şi Învierea Sa, Domnul Hristos a zidit un alt templu – un alt lăcaş unde Dumnezeu sălăşluieşte veşnic.
Noi suntem „temple ale Sfântului Duh“. Din acest motiv un creştin trebuie să se îngrijească de sufletul său, pentru ca acesta să fie curat şi încălzit de rugăciunea zilnică. Sfântul Isaac Sirul ne spune aşa: „în sufletul tău stă ascunsă scara ce duce spre Împărăţia lui Dumnezeu.“ (Pr. Dumitru Păduraru)
