În cele 50 de parabole rostite de către Domnul Iisus Hristos, El a plecat de la situaţii cunoscute de către ascultătorii Săi pentru a ajunge la ceva mai profund. Multe din aceste parabole au fost tălmacite de către Mântuitorul. Aşa este şi Parabola semănătorului.
Această parabolă este asemeni unei scări pe care toţi ne regăsim. Oare nu mă identific şi eu cu cel ce aude cuvântul lui Dumnezeu, dar inima îmi rămâne rece? Oare nu sunt eu asemeni seminţei căzute în locul cel pietros? Mă entuziasmez pe moment, dar imediat uit ceea ce mi-a animat buna intenţie. Oare nu sunt şi eu asemeni seminţei dintre spini? Am crescut repede, dar am fost influenţat de tentaţiile acestei lumi. Oare sunt şi eu asemenea seminţei din pământul cel bun?
Acest lucru îl putem vedea doar din roadele faptelor noastre. Bine am lucrat, roade bune ne-am agonisit. Rău am lucrat, celor rele ne-am făcut părtaşi. Întâi Domnul Dumnezeu seamănă, iar noi îngrijim, apoi Bunul Dumnezeu grijeşte ceea ce noi am rodit.