Şi a ieşit cuvântul acesta despre El în toată Iudeea şi în toată împrejurimea. Şi au vestit lui Ioan ucenicii lui de toate acestea. Şi chemând la sine pe doi dintre ucenicii săi, Ioan i-a trimis către Domnul, zicând: Tu eşti Cel ce va să vină sau să aşteptăm pe altul? Şi ajungând la El, bărbaţii au zis: Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine, zicând: Tu eşti Cel ce va să vină sau să aşteptăm pe altul? Şi în acel ceas El a vindecat pe mulţi de boli şi de răni şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea. Şi răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte. Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine. Iar, după ce trimişii lui Ioan au plecat, El a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce aţi ieşit să priviţi, în pustie? Oare trestie clătinată de vânt? Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Oare om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine scumpe şi petrec în desfătare sunt în casele regilor. Dar ce-aţi ieşit să vedeţi? Oare prooroc? Da! Zic vouă: şi mai mult decât un prooroc. Acesta este cel despre care s-a scris: „Iată trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu care va găti calea Ta, înaintea Ta”. Zic vouă: Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. Şi tot poporul auzind, şi vameşii s-au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan. Iar fariseii şi învăţătorii de lege au călcat voia lui Dumnezeu în ei înşişi, nebotezându-se de el. (Luca 7, 17-30)
Deoarece mulţi căutau lămuriri în legătură cu Persoana Domnului Iisus Hristos, Ioan Botezătorul şi-a trimis câţiva ucenici pentru a se interesa despre Mântuitorul. Întrebarea lui Ioan era una firească, deoarece şi el aştepta venirea lui Mesia, însă lămuririle erau pentru ucenicii săi.
Domnul Hristos nu a dat un răspuns direct; ci a lăsat faptele să vorbească: tămăduia bolile, scotea duhurile necurate, reda vederea orbilor! Când Hristos Domnul a tămăduit un orb, a vindecat deopotrivă afecţiunea fizică, dar şi pe cea spirituală.
Cei vindecaţi aduceau slavă lui Dumnezeu şi mărturiseau în faţa lumii despre minunile săvârşite. Erau şi atunci, ca şi astăzi, mulţi care nu vedeau ceea ce era mai mult decât evident.
Puşi în faţa evidenţelor, ucenicii lui Ioan au mărturisit: „Orbii văd, șchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază, iar săracilor li se binevesteşte”. Sfântul Ignatie Teoforul aşa ne învaţă: „Străduiţi-vă să fiţi în acelaşi gând cu Dumnezeu!” (Pr. Dumitru Păduraru)
