”Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc”. (Luca 10, 38-42/ 11, 27-28)
Ostenelile Martei se plinesc prin inima smerită şi însetată de adevăr a Mariei. Cele două surori ale lui Lazăr L-au înţeles în mod diferit pe Mântuitorul. Una întindea masa pentru oaspeţi, cealaltă îşi încălzea sufletul prin cuvintele Domnului Hristos.
Astăzi suntem îndemnaţi să fim cu luare-aminte la viaţa Maicii Domnului. Biserica noastră a dedicat Fecioarei Maria mai multe sărbători care ne aduc în suflete credinţa că Sfânta Fecioară Maria este cea care a purtat în pântece pe Domnul Iisus Hristos Mântuitorul nostru. Această zi aminteşte de promisiunea Drepţilor Ioachim şi Ana că dacă vor avea un copil, îl vor dărui lui Dumnezeu.
Ei au adus în faţa lui Dumnezeu ceea ce venise pe lume în urma milostivirii Tatălui Ceresc. Prunca Maria avea să crească lângă templu, deprinzându-se cu rugăciunea, cu faptele bune şi plăcute lui Dumnezeu. Din pruncie a simţit mâna ocrotitoare a Tatălui Ceresc. Sfânta Fecioară Maria este vasul cel ales prin care ne vine mântuirea. (Pr. D. Păduraru)
