”Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei. Şi a zis lor: Scris este: „Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!” Şi au venit la El, în templu, orbi şi şchiopi şi i-a făcut sănătoşi. Şi lăsându-i, a ieşit afară din cetate la Betania, şi noaptea a rămas acolo. Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit; Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa”. (Matei 21, 12-14 şi 17-21)

Când a intrat în templu, Domnul Iisus Hristos a alungat pe schimbătorii de bani şi pe cei care făceau negoţ în acel loc sfânt. Apoi a vindecat orbii şi şchiopii ca semn văzut al puterii şi autorităţii Sale divine.
În finalul pericopei evanghelice de astăzi vedem că Mântuitorul a blestemat un smochin. Ne întrebăm: oare de ce a fost blestemat acel smochin? Sfântul Evanghelist Matei ne aminteşte că smochinul era crescut lângă drum şi era frumos înfrunzit.
Smochinul a crescut ca o mărturie a faptului că nu este suficient doar să auzi cuvântul lui Dumnezeu, ci trebuie să şi rodeşti prin acest cuvânt. (Pr. Dumitru Păduraru)