Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi. Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua. Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa. Sfârşind Iisus de dat aceste învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, a trecut de acolo ca să înveţe şi să propovăduiască mai departe prin cetăţile lor. (Matei 10, 37-42; 11,1)

Sfântul Evanghelist Matei ne îndeamnă să reflectăm la cuvintele Domnului Iisus Hristos: „Cel ce nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine”.

Mulţi afirmă că sunt urmaşi ai Mântuitorului şi ai principiilor de viaţă lăsate de El, însă Sfânta Cruce este examenul cel mare. Crucea la care face referire Mântuitorul este viaţa de zi cu zi, cu provocările, împlinirile şi neîmplinirile ei, cu lacrimi şi cu bucurii.

Asumarea Crucii este un reflex al maturităţii spirituale şi al responsabilităţii. Cei care urmează pe Domnul Hristos nu mai trăiesc în mod egoist, ci El trăieşte în ei, le împlineşte viaţa şi le oferă veşnicia.

Pentru omul credincios fiecare zi este un pas spre desăvârşire. Prin rugăciune te simţi legat de Dumnezeu, iar prin post, desăvârşeşti această legătură.

Mai trebuie adăugat ceva – Sfânta Cruce. Doar pentru cei care vor să-L urmeze pe Domnul Hristos, Crucea devine o plăcută şi înălţătoare obligativitate. Să fim vrednici purtători ai Crucii! (Pr. Dumitru Păduraru)