Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului, Şi I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: „Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău”. Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”. Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor. Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti”. Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau. (Matei 4, 1-11)Evanghelia de astăzi o numim „a ispitirii Domnului Iisus Hristos”. După botezul de la Iordan, Mântuitorul S-a pregătit pentru misiunea Sa mântuitoare. El este Mântuitorul nostru şi mântuirea este ceva mai presus de afectele acestei lumi.
Domnul Hristos nu a fost ispitit cu lucruri banale şi facile, ci cu ceva mult mai profund. Ispititorul îi făgăduia Fiului lui Dumnezeu lumea întreagă, dacă se va supune lui. Pretenţii diavoleşti! Diavolul a fost alungat prin cuvintele: Mergi înapoia Mea, Satano, căci scris este: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti”.
Dacă vrem să nu ne lăsăm biruiţi de multele şi subtilele ispitiri care vin din partea demonilor, trebuie doar lui Dumnezeu să-I slujim. Ispitele ne vin în funcţie de credinţa pe care o avem.
La cei cu puţină credinţă, păcatele sunt o obişnuinţă, la cei cu o credinţă mai puternică, ispitirile sunt mai „rafinate”.
Să fim cu inima şi cu sufletul lângă Dumnezeu! Lângă El şi cu El ne găsim pacea şi mântuirea. (Pr. Dumitru Păduraru)
