Şi erau de faţă în acel timp unii care-I vesteau despre galileienii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor. Şi El, răspunzând, le-a zis: Credeţi, oare, că aceşti galileieni au fost ei mai păcătoşi decât toţi galileienii, fiindcă au suferit aceasta? Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel. Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim? Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel. Şi le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin, sădit în via sa şi a venit să caute rod în el, dar n-a găsit. Şi a zis către vier: Iată trei ani sunt de când vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar? Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur şi voi pune gunoi. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia. (Luca 13, 1-9)
Smochinul neroditor despre care ne vorbeşte Domnul Iisus Hristos este paradigma unei vieţi lipsite de roadele cele bune. Un pom care nu rodeşte, mai devreme sau mai târziu va fi tăiat şi aruncat.
Cei care-L urmează pe Domnul Hristos trebuie să-şi ducă viaţa în credinţă şi în respect pentru Dumnezeu. În contrast, este viaţa trăită instinctiv, la voia întâmplării, fără roadele cele bune. Bunul creştin, când se referă la roade, se referă la ceea ce-l pune în legătură cu Dumnezeu.
Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Galateni enumeră roadele plăcute lui Dumnezeu. Acestea sunt: iubirea, bucuria, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea şi curăţenia.
Acestea sunt asemenea ramurilor unui pom care se înalţă spre cer, ducând cu ele fructele şi roadele desăvârşirii. Pentru un creştin Botezul, Crucea şi Învierea sunt roadele cele mai de preţ ale vieţii. Urmaşii Domnului Hristos, zilnic, sădesc, plivesc, stropesc şi se bucură de roadele cele binecuvântate. (Pr. Dumitru Păduraru)
