Şi ieşind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-L piardă. Iisus, împreună cu ucenicii Lui, a plecat înspre mare şi mulţime multă din Galileea şi din Iudeea L-a urmat. Din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului şi Sidonului, mulţime mare, care, auzind câte făcea, a venit la El. Şi a zis ucenicilor Săi să-I fie pusă la îndemână o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulţimea; fiindcă vindecase pe mulţi, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toţi câţi erau bolnavi. Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui şi strigau, zicând: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Şi El le certa mult ca să nu-L dea pe faţă. (Marcu 3, 6-12)
***
Cele mărturisite în pericopa evanghelică din această zi au avut loc la începutul activităţii Domnului Iisus Hristos. Încă nu-Şi alesese toţi ucenicii şi nici nu era foarte cunoscut între iudei. Popularitatea Sa a crescut şi a ajuns să fie căutat de mulţi oameni.
Unii, cei mai mulţi, doreau ca măcar să se atingă de El. Alţii, puţini la număr, dar cu mare influenţă, au ţinut sfat de taină pentru a-L prinde pe Mântuitorul. În ochii lor Domnul Hristos era prea incomod, iar cuvintele Sale aveau o influenţă nefastă asupra mulţimilor.
Evanghelia ne aminteşte şi de demoni. Aceştia, la vederea Mântuitorului, cădeau înaintea Lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu”. Pe acești „experţi“ ai prefăcătoriei, Domnul Hristos i-a mustrat. De ce? „Ca să nu-L facă ei cunoscut.“
Fiul lui Dumnezeu trebuia să fie făcut cunoscut de către oameni, pentru lucrarea Sa, cuvintele şi faptele Sale. Sfântul Ioan Damaschin aşa ne învaţă: „Răul este lipsa binelui, aşa cum întunericul este lipsa luminii”. (Pr. Dumitru Păduraru)
