Luaţi seama la voi înşivă. Că vă vor da în adunări şi veţi fi bătuţi în sinagogi şi veţi sta înaintea conducătorilor şi a regilor, pentru Mine, spre mărturie lor. Ci mai întâi Evanghelia trebuie să se propovăduiască la toate neamurile. Iar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe copil şi copiii se vor răzvrăti împotriva părinţilor şi îi vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la urmă, acela se va mântui. (Marcu 13, 9-13)

Cuvintele din finalul Evangheliei de astăzi ne pun la încercare calitatea duhovnicească a fiecăruia dintre noi. Îndemnul Domnului Iisus Hristos este de a ne înarma cu răbdare în toate încercările care ne vin în această viaţă.

Se spune că ai atâta înţelepciune câtă răbdare ai. Şi Mântuitorul ne aminteşte despre toate încer­cările care vor veni asupra urmaşilor Săi: acuze nedrepte, umiliri, bătăi, trădări. Cum vom putea depăşi toate acestea?

Domnul Hristos ne-a încredin­ţat că mereu va fi lângă noi şi ne va sprijini; noi însă avem nevoie de răbdare. Ce-o fi răb­darea şi de unde putem căpăta măcar câteva fire sau grame de răbdare?

Răbdarea nu o putem cum­păra, ci doar o dobândim; nu o putem cântări, ci doar o putem înmulţi. O pu­tem păstra doar când o întărim. Un creştin le rabdă pe toate cu gândul la povara cru­cii purtată de Dom­nul Hristos; la răstignirea, dar şi la Învierea Sa.

Constan­tin Noica aşa spu­nea: „Dumnezeu a făcut întâi ceaţa, norii şi apoi ploaia. La urmă a făcut vremea fru­moa­să”. (Pr. Dumitru Păduraru)