Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia. Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică. Căci unde este comoara voastră, acolo este inima voastră. Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse. Şi voi fiţi asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se întoarce de la nuntă, ca, venind, şi bătând, îndată să-i deschidă. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind, stăpânul le va afla priveghind. Adevărat zic vouă că se va încinge şi le va pune la masă şi, apropiindu-se le va sluji. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, şi le va găsi aşa, fericite sunt acelea. Iar aceasta să ştiţi că, de ar şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni. (Luca 12, 32-40)

Cuvintele Domnului Iisus Hristos sunt spuse anume pentru noi. Asemenea celor de acum două mii de ani, noi suntem mica turmă, care aşteaptă cu emoţie şi în priveghere venirea Stăpânului, Naşterea Fiului lui Dumnezeu.

Când vorbim despre naşterea cuiva, suntem cuprinşi de delicateţe şi tandreţe. Cu atât mai mult ne încearcă asemenea simţăminte atunci când ne referim la Naşterea Mântuitorului. Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om „pentru noi şi pentru a noastră mântuire”. Un Prunc ne-a dăruit Dumnezeu, iar prin acest Prunc se rescriu veacurile, se restaurează universul, se redeschid porţile raiului.

Dacă privim cu atenţie la icoana ce reprezintă Naşterea Domnului Hristos, putem vedea întreaga creaţie a lui Dumnezeu. În braţele omului şade Pruncul Domnului; în peştera răcoroasă, vine Domnul să Se nască. Sub cerul cel înstelat, Se naşte Mare-Împărat. Îngerii de sus vestesc despre Fiul Cel Ceresc. Magii vin cu darul lor, la Pruncul Mântuitor.

Să ne pregătim sufletele pentru a-L primi pe Domnul Hristos! (Pr. Dumitru Păduraru)