Iar unii vorbind despre templu că este împodobit cu pietre frumoase şi cu podoabe, El a zis: Vor veni zile când, din cele ce vedeţi, nu va rămâne piatră peste piatră care să nu se risipească. Şi ei L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, când oare, vor fi acestea? Şi care este semnul când au să fie acestea? Iar El a zis: Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei. Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie. Şi vor fi cutremure mari şi, pe alocurea, foamete şi ciumă şi spaime şi semne mari din cer vor fi. Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci să ştiţi că s-a apropiat pustiirea lui. Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi şi cei din mijlocul lui să iasă din el şi cei de prin ţarină să nu intre în el. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise. Dar vai celor care vor avea în pântece şi celor care vor alăpta în acele zile. Căci va fi în ţară mare strâmtorare şi mânie împotriva acestui popor. Şi vor cădea de ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor. (Luca 21, 5-8, 10-11, 20-24)

Această pericopă evanghelică ne aduce mărturie despre cuvintele rostite de Domnul nostru Iisus Hristos în legătură cu vremea sfârşitului.

Aceste cuvinte au fost rostite în faţa ucenicilor, dar şi a slujitorilor şi închinătorilor de la Templul din Ierusalim. Templul era un edificiu impozant care a fost construit cu multă trudă şi cu eforturi materiale deosebite. Era locul unde, conform tradiţiei iudaice, sălăşluia Dumnezeu în slava Sa. Era casa lui Iahve.

Mântuitorul le spune că va veni o vreme când nu va mai rămâne piatră pe piatră din acest templu. Venirea Fiului lui Dumnezeu va stârni deruta şi panica celor care L-au respins pe El şi învăţătura Sa.

Dacă vorbim despre venirea Mântuitorului trebuie să ne pregătim pentru acel eveniment. Pregătirea se face printr-o viaţă autentic creştină, prin dragoste sinceră îndreptată spre Dumnezeu şi semeni.

Sfântul Atanasie cel Mare aşa ne învaţă: „Pentru cei drepţi nu există moarte, ci doar o trecere în viaţa veşnică”. (Pr. Dumitru Păduraru)