EVANGHELIA ZILEI Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-L asculte. Şi fariseii şi cărturarii cârteau, zicând: Acesta primeşte la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu ei. Şi a zis către ei pilda aceasta, spunând: Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte? Şi găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se; Şi sosind acasă, cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută. Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă. Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina şi nu mătură casa şi nu caută cu grijă până ce o găseşte? Şi găsind-o, cheamă prietenele şi vecinele sale, spunându-le: Bucuraţi-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem. Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte. (Luca 15, 1-10)
Oare este echitabil să laşi 99 de oi şi să fugi în căutarea uneia? La prima vedere, probabil răspunsul unanim este nu! Însă Dumnezeu lucrează altfel, după alte principii ale eficienţei şi câştigului.
Oaia cea rătăcită şi drahma cea pierdută sunt sufletele rătăcite ale păcătoşilor. Chiar şi pe cei păcătoşi Dumnezeu îi aşteaptă şi îi doreşte în Împărăţia Sa. Noi ştim că Domnul Hristos a venit în această lume pentru mântuirea noastră. Păstorul atunci când pierde una dintre oile sale se mâhneşte, dar nu precupeţeşte nici un efort pentru a o căuta. Când oaia pierdută este găsită, tristețea păstorului se transformă în bucurie.
Înţelegem acum că acuzele fariseilor la adresa Mântuitorului erau nefondate. El intra în casele vameşilor şi stătea la masă cu aceştia pentru a-i încredinţa că nu a venit pentru a-i exclude, ci pentru a le oferi mântuirea.
Aici este taina învăţăturii creştine: pe cei respinşi şi condamnaţi Mântuitorul îi primeşte, le cercetează conştiinţele şi le modelează sufletele. (Pr. Dumitru Păduraru)
