Şi a început să le vorbească în pilde: Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Şi la vreme, a trimis la lucrători o slugă, ca să ia de la ei din roadele viei. Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o şi i-au dat drumul fără nimic. Şi a trimis la ei, iarăşi, altă slugă, dar şi pe aceea, lovind-o cu pietre, i-au spart capul şi au ocărât-o. Şi a trimis alta. Dar şi pe aceea au ucis-o; şi pe multe altele: pe unele bătându-le, iar pe altele ucigându-le. Mai avea şi un fiu iubit al său şi în cele din urmă l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor ruşina de fiul meu. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastră. Şi prinzându-l l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie. Ce va face acum stăpânul viei? Va veni şi va pierde pe lucrători, iar via o va da altora. Oare nici Scriptura aceasta n-aţi citit-o: „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului? De la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri”. Şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înţeleseseră că împotriva lor zisese pilda aceasta. Şi lăsându-L, s-au dus. (Marcu 12, 1-12)
La întrebarea ce va face stăpânul viei cu cei care s-au dovedit a fi lucrători nevrednici, răspunsul îl găsim în cuvintele Domnului Iisus Hristos: pe cei răi, cu rău îi va pierde.
La ce se pot aştepta cei care au nesocotit obligaţiile convenite? Lăcomia şi nerecunoştinţa au îndemnat pe lucrători să se răzvrătească împotriva stăpânului viei. Ştim că via este lumea întreagă, iar noi oamenii suntem lucrătorii din această vie.
Probabil vom descoperi în gesturile multora dintre noi comportamente similare acelor nevrednici lucrători. Ne îndemnăm unii pe alţii la a lucra cele dăunătoare sufletelor în locul celor bune şi plăcute lui Dumnezeu. Mulţi chiar ar şterge din memoria istoriei orice referire la Persoana Domnului Hristos.
De două mii de ani Hristos Domnul vine în via Tatălui şi aşteaptă roadele promise. Tot de două mii de ani omenirea parcă se străduie să sădească altă vie, să sape un alt teasc şi să zidească un alt turn. Oare ce va face stăpânul când va veni după aşteptatele roade? (Pr. Dumitru Păduraru)
