Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: nu veţi sfârşi cetăţile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului. Nu este ucenic mai presus de învăţătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său. Destul este ucenicului să fie ca învăţătorul şi slugii ca stăpânul. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui? Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la ureche, propovăduiţi de pe case. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena. Au nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi. Aşadar nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult mai de preţ decât păsările. (Matei 10, 23-31)

Misiunea Apostolilor a fost aceea de a face cunoscute în lume cuvintele şi Învierea Domnului Iisus Hristos. Pe adevărul Învierii s-a înălţat Biserica creştină. Cum ar fi arătat lumea fără jertfa Fiului lui Dumnezeu şi fără misiunea ucenicilor?

Imaginaţi-vă că oameni simpli fiind, şi-au lăsat familiile şi au plecat să vorbească unor necunoscuţi despre viaţa unui învăţător din Nazaret. În inima lor duceau bucuria Învierii, iar în suflete păstrau spusele Fiului lui Dumnezeu. Ei nu vorbeau despre un simplu om, ci mărturiseau despre Cel Ce a venit în lume pentru mântuirea neamului omenesc.

Pentru un răstignit probabil că ucenicii nu ar fi înfruntat atâtea, însă pentru Domnul Hristos Cel înviat nu au precupeţit nici un efort. Când au fost prigoniţi, şi-au amintit că şi Învăţătorul lor a fost prigonit. Când au fost loviţi, au revăzut toate umilinţele îndurate de Mântuitorul.

Sfântul Ioan Gură de Aur aşa ne învaţă: „Cine vrea să împărtăşească slava lui Hristos trebuie să-I împărtăşească şi viaţa”. (Pr. Dumitru Păduraru)