”Şi ei l-au întrebat: Dar cine eşti? Eşti Ilie? Zis-a el: Nu sunt. Eşti tu Proorocul? Şi a răspuns: Nu. Deci i-au zis: Cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuţi? El a zis: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: „Îndreptaţi calea Domnului”, precum a zis Isaia proorocul. Şi trimişii erau dintre farisei. Şi l-au întrebat şi i-au zis: De ce botezi deci, dacă tu nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici Proorocul? Ioan le-a răspuns, zicând: Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi, cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. Acestea se petreceau în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan. A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Acesta este despre Care eu am zis: După mine vine un bărbat, Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era”. (Ioan 8, 21-30)

Suntem îndemnaţi de cuvintele Domnului Iisus Hristos să fim cu luare aminte la lucrurile esenţiale ale vieţii. Avem obligaţia să fim urmaşi vrednici ai Săi. El ne atenţionează asupra vieţii păcătoase pe care o ducem, deoarece urmarea păcatelor este moartea.

Din cauza păcatelor putem fi consideraţi morţi din punct de vedere moral. Un om păcătos devine neglijent cu viaţa sa, cu familia sa, cu tot ceea ce este în jurul său. Nu-l mai interesează nimeni şi nimic. Totul trebuie să conveargă spre el, păcatele sale şi poftele sale.

Ne-am întrebat vreodată câţi copii suferă din cauza vieţii păcătoase a părinţilor? Câte mame lăcrimează văzându-şi copiii prinşi în mrejele păcatelor? Oare câţi bătrâni oftează privind la viaţa păcătoasă a celor cărora le-au dat viaţă? Domnul Hristos varsă lacrimi privind la viaţa păcătoasă pe care o ducem?

Păcatul nu este o alternativă a vieţii, ci o mare umbră care se întinde asupra chipului lui Dumnezeu din noi. Păcatul este răul sufletului şi sufletul răului. (Pr. Dumitru Păduraru)