”Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare, Zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu. Şi Iisus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el. Şi scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el. Şi s-au spăimântat toţi, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? O învăţătură nouă şi cu putere; că şi duhurilor necurate le porunceşte, şi I se supun. Şi a ieşit vestea despre El îndată pretutindeni în toată împrejurimea Galileii”. (Marcu 1, 23-28)
În sinagoga din Capernaum, Domnul Iisus Hristos a vindecat un demonizat. Prezenţa Fiului lui Dumnezeu în sinagogă a produs panică în rândul „celor răi“. Două lucruri au întrebat demonii pe Domnul Hristos: „Ce are cu ei?“ şi „Dacă vrea să-i piardă?“.
Să reţinem că întrebări asemănătoare putem auzi şi la unii dintre semenii noştri. Ei se întreabă: „Ce are Dumnezeu cu mine, cu viaţa mea? De ce trebuie să trăiesc aşa cum vrea El şi nu cum vreau eu?“.
Aceştia sunt foarte grijulii cu viaţa lor, dar în fapt nu se îngrijesc de sufletul lor. Pentru cei amintiţi, a se ruga este o povară, a posti este de neconceput, a merge la biserică este o pierdere de timp. Ei îşi dau cu părerea că postul este prea lung şi că acesta slăbeşte organismul, iar slujbele sunt monotone şi nesfârşite.
Orgolioşi şi autosuficienţi, privesc cu superioritate spre cei care sunt credincioşi şi fie îi blamează, fie îi discreditează. Domnul Hristos ne încurajează: „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!“ (Pr. Dumitru Păduraru)
