”Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu. De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: „M-au urât pe nedrept”. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine. Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu.” (Ioan 15, 17-27/16, 1-2)

Cuvintele pericopei evanghelice de astăzi încep cu îndemnul Domnului Iisus Hristos de a ne iubi aproapele. Mântuitorul nu doar ne îndeamnă să iubim, ci chiar ne porunceşte.
Ne putem întreba: cum pot să-i iubesc pe cei care-mi fac viaţa un iad, pe cei care mă jignesc sau mă umilesc? Poate este greu să-i iubeşti, însă nu trebuie uitat că iadul pe care ei ţi-l pregătesc nu este al tău, ci al lor.
Încercările care vin în viaţa noastră trebuie să le primim cu răbdare, cu demnitate, dar mai ales cu înţelepciune. Raiul de care vorbim nu este clădit pe minciună, ură, mândrie, ci are temelia puternică a smereniei, dragostei, răbdării şi a faptelor bune.
În fiecare seară să ne facem un examen de conştiinţă şi să ne întrebăm: oare ce lucru bun am făcut pentru mântuirea sufletului meu? Dacă nu am făcut nimic, e timpul să începem, iar dacă am făcut ceva bun, să continuăm să lucrăm binele. Omul bun vede binele şi bunătatea peste tot; omul rău nu le vede nicăieri. (Pr. Dumitru Păduraru)