Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma. Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri. În acesta ceas, El S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Aşa, Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta, bunăvoinţa Ta. (Luca 10, 19-21)

Din dorinţa de înveşnicire, creştinul îşi măsoară paşii vieţii cu dreptarul cuvintelor Domnului Iisus Hristos. Pe cei care-L urmează în smerenie El îi înveşmântează în haina luminoasă a Învierii şi a veşniciei.

În cartea vieţii veşnice a lui Dumnezeu sunt înscrişi toţi cei care s-au învrednicit de binecuvântarea şi milostivirea Lui. Cine dintre noi cei muritori nu-şi doreşte să ajungă în Rai? Mântuitorul ne pune la dispoziţie cele care ne pot înlesni finalizarea acestui deziderat duhovnicesc.

El, în milostivirea Sa divină, ne adăposteşte în Biserica Sa, ne ocroteşte prin Crucea Sa, ne mântuieşte prin Naşterea şi Învierea Sa. El ne cuprinde în braţele Sale ca pe fiul cel risipitor, ne mângâie ca pe cel lepros, ne încurajează ca pe ucenici.

Oricât de încrâncenaţi am fi, să ne gândim la Domnul Hristos. Dacă ne sunt dragi părinţii care ne-au dat viaţă, cu atât mai mult noi suntem datori să iubim şi pe Mântuitorul, Cel Care ne dă viaţa cea veşnică. Oare numele meu apare în cartea veşniciei? (Pr. Dumitru Păduraru)