Acasăsinucidere maramuresEVANGHELIA ZILEI - Nobleţea viţei-de-vie

EVANGHELIA ZILEI – Nobleţea viţei-de-vie

DISTRIBUIȚI

Căci împărăţia cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători pentru via sa. Şi învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via sa. Şi ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru. Şi le-a zis acelora: Mergeţi şi voi în vie, şi ce va fi cu dreptul, vă voi da. Iar ei s-au dus. Ieşind iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut tot aşa. Ieşind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii, stând fără lucru, şi le-a zis: De ce aţi stat aici toată ziua fără lucru? Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceţi-vă şi voi în vie şi ce va fi cu dreptul veţi lua. Făcându-se seară, stăpânul viei a zis către îngrijitorul său: Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de cei din urmă până la cei dintâi. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un dinar. Şi venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au luat şi ei tot câte un dinar. Şi după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei, Zicând: Aceştia de pe urmă au făcut un ceas şi i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei şi arşiţa. Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar? Ia ce este al tău şi pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca şi ţie. Au nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău, pentru că eu sunt bun? Astfel vor fi cei de pe urmă întâi şi cei dintâi pe urmă, că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. (Matei 20, 1-16)

Parabola rostită de către Domnul Iisus Hristos o numim a „lucrătorilor tocmiţi la vie”. Via are o anume nobleţe; se distinge prin felul de a fi, dar şi prin roadele sale. Munca la vie este solicitantă şi trebuie făcută de oameni pricepuţi şi responsabili. Via trebuie prăşită cu atenţie, stropită în mai multe rânduri, legată, curăţată şi rărită. Cei care lucrează la vie uită tot efortul toamna, la vremea culesului.

Din rodul viţei-de-vie gustă şi trupul, dar se împărtăşeşte şi sufletul. În bobiţa de strugure sunt ascunse bucuriile cumpătării, dar şi delăsările exceselor!

În Evanghelia de astăzi toţi lucrătorii au fost plătiţi la sfârşitul zilei de lucru; nu în avans şi nici la vremea recoltei. Dumnezeu, ca Stăpân al viei, răsplăteşte munca de peste zi, dar mai oferă ceva: daruri. El nu este doar drept, ci şi milostiv.

Să nu înţeleagă cineva că Dumnezeu încurajează lenea sau plăteşte nemunca. Dacă noi nu muncim, nici Dumnezeu nu are ce să răsplătească! (Pr. Dumitru Păduraru)

loading...

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.






TE-AR MAI PUTEA INTERESA