Şi umblând pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mrejele în mare, căci ei erau pescari. Şi le-a zis Iisus: Veniţi după Mine şi vă voi face să fiţi pescari de oameni. Şi îndată, lăsând mrejele, au mers după El. Şi mergând puţin mai înainte, a văzut pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui. Şi ei erau în corabie, dregându-şi mrejele. Şi i-a chemat pe ei îndată. Iar ei, lăsând pe tatăl lor Zevedeu în corabie, cu lucrătorii, s-au dus după El. Şi venind în Capernaum şi îndată intrând sâmbăta în sinagogă, îi învăţa. Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, căci El îi învăţa pe ei ca Cel ce are putere, iar nu în felul cărturarilor. (Marcu 1, 16-22)

Cuvintele Domnului Iisus Hristos adresate mulţimilor erau pro­funde şi înălţătoare. Cei care ascultau învăţăturile Sale erau uimiţi. Acest lucru se întâmplă şi în zilele noastre, deoarece cu­vin­tele Mântuitorului sunt izvorâte din înţelepciunea Sa divină.

Domnul Hristos învăţa „ca Unul Care are putere, iar nu în felul cărturarilor”. Cuvântul Mântui­torului ne pătrunde, ne uimeşte şi ne transformă. El este Das­călul dascălilor şi Învăţătorul învăţătorilor.

Cărturarii prezentau ce învăţaseră ei din cărţi, Dom­nul Hristos a oferit tot ceea ce s-a scris, ceva mai târziu, în milioane de cărţi. El este „Car­tea cea vie”! Ucenicii Săi au fost, cei mai mulţi, oameni simpli, pescari, însă acum nu se mai îndeletniceau cu prinderea peştilor, ci au devenit „pescari de oameni”.

Sfinţii Apostoli au avut şi ei ucenici, iar în timp şi peste generaţii şi noi am devenit ucenicii ucenicilor. Oare atunci când Domnul Hristos ne chea­mă să-L urmăm, facem paşi în această direcţie sau începem să căutăm scuze şi pretexte? (Pr. Dumitru Păduraru)