După aceasta S-a coborât în Capernaum, El şi mama Sa şi fraţii şi ucenicii Săi, şi acolo n-a rămas decât puţine zile. Şi erau aproape Paştile iudeilor, şi Iisus S-a urcat la Ierusalim. Şi a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani. Şi, făcându-Şi un bici din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele. Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie. Şi şi-au adus aminte ucenicii Lui că este scris: „Râvna casei Tale mă mistuie”. Au răspuns deci iudeii şi I-au zis: Ce semn ne arăţi că faci acestea? Iisus a răspuns şi le-a zis: Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica. Şi au zis deci iudeii: În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta! Şi Tu îl vei ridica în trei zile? Iar El vorbea despre templul trupului Său. Deci, când S-a sculat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că aceasta o spusese şi au crezut Scripturii şi cuvântului pe care Îl spusese Iisus. (Ioan 2, 12-22)
Multe dintre cuvintele Domnului Iisus Hristos iniţial au fost mai greu de priceput de către ucenicii Săi. După Învierea Sa, Apostolii au început să creadă şi să desluşească sensul celor spuse de El.
În Evanghelia de astăzi minţile iudeilor, dar şi ale ucenicilor s-au poticnit atunci când Domnul Hristos a vorbit despre dărâmarea Templului din Ierusalim. Cum să înţeleagă ei că El va zidi în trei zile ceea ce a fost construit în 46 de ani?
Evidenţa spune altceva şi este unanim acceptată. Sfinţii Apostoli, după ce Domnul Hristos a înviat, au înţeles că El se referea la un alt templu, şi anume la templul trupului Său.
Iudeii aveau concepţia că în Templul din Ierusalim sălăşluieşte slava lui Dumnezeu. Creştinii ştiu că trupurile lor sunt temple ale Sfântului Duh; numai după Învierea lui Hristos ceea ce era aparenţă a devenit evident.
Învierea ne luminează şi ne iluminează. Din lumina lui Hristos Mântuitorul se aprinde în sufletul nostru o candelă care face lumină şi în noi, dar şi în jurul nostru. (Pr. Dumitru Păduraru)
