Şi după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de purpură şi L-au îmbrăcat cu hainele Lui. Şi L-au dus afară ca să-L răstignească. Şi L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăceşte „locul Căpăţânii”. Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea. Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Şi la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăceşte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit? Iar unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie. Şi, alergând, unul a înmuiat un burete în oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare. Iar Iisus, scoţând un strigăt mare, Şi-a dat duhul. Şi catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos. Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu! Şi erau şi femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea, Care, pe când era El în Galileea, mergeau după El şi Îi slujeau, şi multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim. (Marcu 15, 20, 22, 25, 33-41)
Condamnarea şi răstignirea Domnului Iisus Hristos ne găsesc în fiecare an având alte sentimente şi alte gânduri. Uneori suntem impresionaţi, alteori trecem foarte uşor sau impasibili pe lângă supliciile Sale.
Jertfa Mântuitorului a dat o altă valoare vieţii şi sufletului omului. Crucea Sa nu mai este un obiect de tortură, ci a devenit o scară pe care putem urca spre rai. În jurul crucii s-a strâns omenirea întreagă şi îşi plânge păcatele.
Ne întâlnim cu Apostolii înfricoşaţi, cu mironosiţele înlăcrimate, cu Maica Domnului având inima sfâşiată de durere. Cerul s-a întunecat, pământul s-a cutremurat, catapeteasma Templului s-a rupt. Toţi vorbeau despre un sfârşit, însă Domnul Hristos izbăvea lumea din robia păcatului.
Cununa de spini, suliţa din coastă, piroanele din mâini şi picioare, greutatea crucii, pe toate le-a îndurat Mântuitorul pentru sufletul meu şi pentru sufletul tău.
Toate păcatele noastre sunt lovituri de bici, ascuţişuri de piroane, spini înţepători şi hlamide mincinoase. (Pr. Dumitru Păduraru)
