În zilele acelea, fiind iarăşi mulţime multă şi neavând ce să mănânce, Iisus, chemând la Sine pe ucenici, le-a zis: Milă Îmi este de mulţime, că sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce. Şi de-i voi slobozi flămânzi la casa lor, se vor istovi pe drum, că unii dintre ei au venit de departe. Şi ucenicii Lui I-au răspuns: De unde va putea cineva să-i sature pe aceştia cu pâine, aici în pustie. El însă i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Răspuns-au Lui: şapte. Şi a poruncit mulţimii să şeadă jos pe pământ. Şi, luând cele şapte pâini, a mulţumit, a frânt şi a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înainte. Şi ei le-au pus mulţimii înainte. Şi aveau şi puţini peştişori. Şi binecuvântându-i, a zis să-i pună şi pe aceştia înaintea lor. Şi au mâncat şi s-au săturat şi au luat şapte coşuri cu rămăşiţe de fărâmituri. Şi ei erau ca la patru mii. Şi i-a slobozit. Şi îndată intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părţile Dalmanutei. (Marcu 8, 1-10)
Erau mulţi cei din preajma Domnului Iisus Hristos care-I ascultau cuvintele cu mult interes. Era spre seară şi, fiind într-un loc pustiu, nu aveau de unde să-şi procure hrana.
Dacă în Vechiul Testament Dumnezeu a oferit mană poporului ieşit din robia egipteană, acum Domnul Hristos a îndemnat pe ucenicii Săi să ofere hrană mulţimii. Apostolii au ajuns la concluzia că le era imposibil să adune banii necesari cumpărării alimentelor.
Au omis că lângă ei se afla Cel Care poate binecuvânta, înmulţi şi împărţi. Oare nu El în Cana Galileii a prefăcut apa în vin? Modul în care Domnul Hristos a procedat nu a exclus pe ucenici şi nici pe ceilalţi de la rezolvarea acestei situaţii.
Cineva din mulţime a oferit câteva pâini şi câţiva peşti. Ucenicii au fost cei care au făcut această colectă şi tot ei au împărţit darurile binecuvântate. Fiecare şi-a adus contribuţia la această minune: Domnul Hristos – binecuvântarea, ucenicii – buna rânduială, iar mulţimile au oferit şi au primit darurile. (Pr. Dumitru Păduraru)
