Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc. (Luca 10, 38-42; 11, 27-28)

Biserica noastră ne învață că Sfânta Fecioară Maria a fost vasul ales de Dumnezeu spre a da naştere Domnului nostru Iisus Hristos, „Cel Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii”, „Cel de o fiinţă cu Tatăl prin care toate s-au făcut”, aşa cum mărturisim în Simbolul de credinţă.

Drepţii Ioachim şi Ana, părinții Maicii Domnului, s-au rugat fierbinte pentru ca Dumnezeu să le dă­ruiască un copil. Naşterea co­piilor era dovada cea mai evi­dentă că Dumnezeu S-a mi­los­tivit şi a binecuvântat o familie.

Fecioara Maria a fost rodul rugăciunilor neîncetate către Tatăl ceresc. Prunca Maria va fi cinstită de Dumnezeu, de către Domnul Hristos, de către Sfinţii Apostoli şi de către în­trea­ga creştinătate.

În persoana Maicii Domnului descoperim smerenia specifică unui creştin, nădejdea în cuvântul lui Dumne­zeu şi blândeţea caracteristică unei mame. Aşa să ne rugăm în această zi: Sfântă Fecioară Maria, roagă-te pentru ca Bunul Dumnezeu să ne mântuiască sufletele noastre! (Pr. Dumitru Păduraru)